De la distanţă, bărbatul care se chinuia să se caţăre pe peretele alb al gheţarului semăna cu o furnică ce se urca pe marginea unei farfurii. Departe sub el, mahalaua La Rinconada arăta ca o grămadă de pete împrăştiate, vântul părea să se înteţească pe măsură ce urca, aruncându-i în faţă zăpadă măruntă şi îngheţându-i şuviţele jilave ale părului negru. Cu toate că avea ochelari de protecţie chihlimbarii, tot trebuia să-şi strângă ochii în strălucirea soarelui care se reflecta în zăpadă, la apus. Cu toate acestea, bărbatului nu îi era teamă că o să cadă, deşi nu se folosea nici de frânghii şi nici de chingi. Avea doar crampoane şi un singur piolet. Numele lui era Alastair Hunt şi era mag. Pe măsură ce înainta, substanţa rece a gheţarului se topea şi lua diverse forme sub palmele sale. El înainta cu greu, iar urmele lăsate de mâinile şi de picioarele sale rămâneau imprimate în gheaţă. Când a ajuns la grotă, cam pe la mijlocul gheţarului, era pe jumătate îngheţat şi complet epuizat din cauza efortului de voinţă depus ca să înfrunte asprimea naturii. Îl secătuise de energie exercitarea permanentă a puterilor sale magice, dar nu îndrăznise să se oprească.