Barul de vampiri din Shreveport se va deschide mai târziu în seara asta. Întârziasem, aşa că m-am dus direct la uşa din faţă, cea pentru public, unde m-a oprit însă un anunţ scris cu litere gotice, roşii şi clare, pe un carton alb: Vom fi pregătiţi să vă întâmpinăm cu o muşcătură în seara asta, la ora 8. Vă rugăm să ne scuzaţi pentru întârziere. Semnat: „Colectivul Fangtasia.” Era a treia săptămână din septembrie, aşa că firma roşie de neon FANGTASIA era deja aprinsă. Cerul era negru, aproape ca smoala. Am rămas un minut cu un picior în maşină, savurând seara blândă şi mirosul fin şi uscat de vampir din jurul clubului. Apoi am dus maşina în spate şi am parcat lângă alte câteva maşini aliniate la intrarea pentru angajaţi. Nu întârziasem decât cinci minute, dar se părea că toţi ceilalţi ajunseseră înaintea mea la întâlnire. Am bătut la uşă şi am aşteptat. Tocmai ridicasem mâna să mai bat o dată, când Pam, adjuncta lui Eric, deschise uşa. Pam se ocupa de bar, dar mai avea şi alte îndatoriri în diferitele afaceri ale lui Eric. Deşi vampirii ieşiseră în lume în urmă cu cinci ani şi îşi puneau în evidenţă latura amabilă, erau încă destul de secretoşi în legătură cu metodele prin care făceau bani şi câteodată mă întrebam oare cât din America deţineau cu adevărat morţii vii. Eric, proprietarul Fangtasiei, era un vampir adevărat, în sensul că ştia să ţină totul pentru el. Bineînţeles că în foarte lunga sa existenţă a fost nevoit să se poarte aşa.