Menirea acestei cărţi este de a arăta cum banii şi economia, la scară umană, sunt la fel de sacre precum tot ceea ce există pe lume. În zilele noastre, noi asociem banii cu profanul – şi asta pe bună dreptate. Dacă există ceva sacru în lumea noastră, cu siguranţă acest lucru nu sunt banii. Banii par să fie duşmanul pornirilor omului către bine, aşa cum vedem că se întâmplă de fiecare dată când spunem „nu­mi permit cutare lucru“, împiedicându­ne impulsul nostru firesc către blândeţe sau generozitate. Banii par să fie duşmanul frumuseţii, aşa se vede din expresia „a fi falit“. Banii par să fie duşmanul oricărei reforme sociale sau politice valoroase, atâta vreme cât puterea corporaţiilor deviază legile pentru propriul lor profit. Banii vor duce la nimicirea pământului, de vreme ce noi ne jefuim oceanele, pădurile, pământurile şi toate vieţuitoarele pentru a hrăni o lăcomie fără capăt. Din clipa în care Iisus Hristos a izgonit negustorii din templu, era de presupus că banii sunt ceva necurat. Când politicienii vor bani în locul binelui comun, noi îi numim corupţi. Expresii precum „bani murdari“ sau „ochiul diavolului“ se rostesc în chip firesc. Feţele bisericeşti n­ar prea trebui să aibă de­a face cu ei: „nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“.* De altfel, nimeni nu poate nega că banii au calitatea magică şi misterioasă de a altera comportamentul oamenilor şi de a­i face pe aceştia din urmă să­şi supună viaţa banilor. Din cele mai vechi timpuri, gânditorii s­au mirat de capacitatea unui simplu sigiliu de a da putere unei bucăţi de metal, sau unei bucăţi de hârtie. Din nefericire, privind în jurul nostru, este greu să nu concluzionăm că magia banului este demonică.