De pe acoperișul plat al bucătăriei, Patch privea printre stejari și pini albi spre silueta munților St Francois, care apăsau orăşelul Monta Clare cu umbra lor indiferent de anotimp. La 13 ani era convins că dincolo de platoul Ozark se află aur. Că exista o lume mult mai luminoasă care-1 aştepta. Deşi ceva mại târziu în dimineata aceea, când avea să zacă pe moarte în padure, va lua instantaneul acelei dimineți şi-l va strânge până când culorile vor dispărea, ştiind că navea cum să fie atât de frumos. Că nimic nu era atât de frumos în viața lui. A urcat din nou în dormitorul lui, unde și-a pus un tricorn și o vestă şi şi-a îndesat nădragii largi bleumarin în şosete, după care a înfoiat cracii până au arătat ca nişte pantaloni bufanți. 

A prins la centură un pumnal mic, aliaj metalic, dar făuritorul Fusese suficient de talentat. Mai târziu în cursul zilei polițiștii aveau să scotocească prin amalgamul vieții sale și să descopere că era pasionat de pirați pentru că se născuse cu un singur ochi, iar iar maică-sa îi băgase în cap romantismul hangerului și al banderolei pentru ochi fiindcă de multe ori, pentru astfel de copii, înzestrarea pentru ficţiune estompa o realitate prea dură. in dormitorul lui aveau să observe steagul negru care acoperea o gaură în rigips, dulapul fără uşi, ventilatorul defect și un Steepletone care funcţiona. Cufărul cu comori străvechi pe care-l găsise maică-sa într-un talcioc din St Louis; dubloni de recuzită de film; replica unui pistol cu cremene. Aveau să pună în pungi un tub de artificii şi Playboy-ul din iunie 1965, ca și cum ar fi fost dovezi pentru ceva. Și atunci aveau să vadă banderolele pentru ochi. S-a uitat la ele cu grijă, apoi a ales-o pe cea mov cu stea argintie. Le făcuse maică-sa şi unele îi provocau mâncărimi, însă cea mov era din satin neted. În total 18, şi doar una avea craniul cu oase încrucișate. 

A hotărât că pe aceasta o va purta la nunta lui, dacă o să reuşească vreodată să-şi facă suficient curaj să stea de vorbă cu Misty Meyer. Şi-a scos pălăria. Părul îi era aproape alb în lunile de vară și nisipiu când venea iarna; și l-a pieptănat, dar un' smoc din creștet stătea ridicat ca o antenă. Maică-sa stătea în bucătărie. Tura de noapte îi necrozase pielea. - Ai prins vreun semnal cu chestia aia? a întrebat ea şi a încercat să-i aranjeze părul cu palma. Dă-mi borcanul cu Crisco. El s-a ferit, iar ea a început să râdă. Lui Patch îi plăcea râsul maică-sii. Weekendul trecut îl dusese la Davenport, unde încerca să găsească o slujbă. Ivy Macauley vâna situațiile la limită, de parcă acceptarea locului ar fi fost cel mai mare păcat. El umpluse rezervorul de la Fairlane cu exact câtă benzină trebuia, iar ea umpluse mașina cu entuziasm, îşi coafase părul într-o claie à la Fonda, îi strânsese mâna şi-i spusese asta a fost. In ora aceea cât dura interviul, el aştepta singur în orașe pe care nu le cunostea. Ea prăjise ouă, iar el se întrebase cât de greu era să fii părinte și dacă uneori copiii săraci erau considerați un fel de regret bine- intentionat. - Azi o să fie cea mai bună zi din viața mea, a spus el. Spunea de multe ori aşa. Pentru că n-avea de unde să știe ce urma.