Tata spunea intotdeauna ca poti invata jobul pe care il vrei urmarind, clipa de clipa, felul in care cineva indeplineste profesia respectiva. — Ca sa obtii jobul din varf, trebuie sa incepi de la baza, mi-a zis el. Sa devii persoana fara de care directorul executiv nu poate trai. Sa fii mana lui dreapta. Cunoaste lumea lor si te vor racola in secunda in care ti-ai luat diploma. Devenisem de neinlocuit. Si, fara indoiala, devenisem Mana Dreapta. Dar in cazul de fata, eram mana dreapta care, in cele mai multe zile, voia sa plesneasca fata aia afurisita. Seful meu, Bennett Ryan. Ticalosul seducator. Stomacul mi se strangea ghem numai cand ma gandeam la el: inalt, superb si complet marsav. Era cel mai increzut si mai afectat netrebnic pe care-1 cunoscusem vreodata. Auzisem toate celelalte femei din birou barfind despre escapadele lui si ma intrebam daca un chip frumos era tot ce-i trebuie. Dar tata mai spunea si ca „o sa-ti dai seama foarte curand, in viata, ca frumusetea e doar la suprafata, pe cand uraciunea e pana la os“. !mi luasem si eu portia, mai mult cat indestulatoare, de barbati nemernici in ultimii cativa ani, ma incurcasem cu vreo cativa in liceu si la colegiu. Dar asta ii intrecuse pe toti.