Pippa Hargrave era pe cale să sufere de inimă rănită. Când auzi că gemenii Cavendish primiseră liber de la lecţii aşa de devreme în acea după-amiază, goni pe domeniul Mont Claire ştiind că aceştia vor ajunge pe pajişte şi se vor îndrepta spre labirintul lor din gard viu. Tatăl ei, Charles Hargrave, ridică privirea de la masa unde stătea şi mânca pui rece şi legume, când ea se năpusti în bucătărie. - Ce s-a întâmplat, draga mea? Pielea din jurul ochilor lui avea mici riduri de la zâmbetul blând. întinse mâna să o ciupească uşor de nas cu degetul înmănuşat. încotro ai pornit-o cu atâta grabă? O ţigancă elegantă, care stătea lângă mama ei, Hattie, puse nişte ierburi în oală. -Ai fost aşa de grăbită să vii pe lume, Pip. Serana folosi cu căldură diminutivul cu care era alintată în familie şi asta sună destul de ciudat cu accentul ei, despre care Hattie zicea că e carpatic. - Nu e nici o surpriză că te grăbeşti. Pippei i se povestise că îşi datora existenţa Seranei, pentru că mama şi tatăl ei se străduiseră timp de decenii să aibă un copil, dar fără succes. Serana îi oferise lui Hattie un tonic, iar aceasta rămăsese pe dată grea cu Pippa. Tatăl Pippei, majordomul domeniului Mont Claire, era oricum cu unsprezece ani mai mare decât Hattie şi ajunsese la vârsta bunicilor. El o trata pe fiica lui cu o indulgenţă blândă, uşor surprinsă, dar devotată. - Mă duc să îl găsesc pe Dedan Chandler, se foi Pippa nerăbdătoare să ajungă afară.