În această carte, urmăresc să adun la un loc într-un mod firesc și natural întrebările pe care publicul larg le are în legătură cu descendența noastră directă și istorică și răspunsurile posibile pe care ni le oferă știința și cercetările umaniste. Aceste două aspecte ale cunoașterii au foarte multe de împărtășit unul celuilalt, iar acest lucru este mai evident ca niciodată în epoca genomului personal și a marilor baze de date ADN. La începutul carierei mele jurnalistice, am avut o discuție memorabilă cu Michael McCormick la Harvard. McCormick este un istoric al Imperiului Roman și al Evului Mediu, al cărui interes pentru istorie a trecut dincolo de paginile manuscriselor străvechi, către cromozomul Y, straturile de cărbune lăsate în urmă de incendiile antice și izotopii din vechi oseminte. „Ceea ce era considerat dovadă istorică în secolul al XIX-lea ținea doar de mărturii scrise; acum căutăm dezordine atomică și gene“, mi-a spus el. „Vechea distincție între istorie și preistorie se estompează până la dizolvare.“ 1 M-am concentrat pe aspecte ce țin de moștenire și pe filozofiile noastre referitoare la moștenire, care fie sunt foarte recente, fie pur și simplu nu au fost tratate cu seriozitate până acum, iar subtilitatea lor le face cu atât mai interesante. În paginile acestei cărţi discut studii de psihologie, economie, istorie și genetică, anecdote și informații din afaceri, știință și biografiile a numeroși oameni fascinanți. Fiecare exemplifică ceea ce se transmite mai departe și fiecare își aduce propriile perspective ce rezonează cu ale celorlalți. Ceea ce vreau să dovedesc până la sfârșitul volumului este că ascendența noastră aduce laolaltă cu succes istoria și genetica și probabil că, în timp, această nevoie de a ne cunoaște strămoșii ne va duce către o unificare productivă a informațiilor provenite din aceste două științe. Această carte urmărește în principal ceea ce ne spun genetica și genomica despre legătura dintre genotipul unui individ și istoria și trăsăturile sale particulare. În mod inevitabil, există și excepții fascinante și întregi direcții de cercetare pe care nu le-am inclus din cauza spațiului limitat avut la dispoziție. Studiul gemenilor și calculele ereditare bazate pe diferențele dintre gemeni nu sunt incluse aici. Înainte de a avea acces la genom, aceste studii erau printre cele mai eficiente metode de a afla ce se transmite de fapt. Gemenii identici au același genom, așa că atunci când se întâmplă ca aceștia să arate diferit, să aibă aptitudini diferite sau să dezvolte boli diferite, aflăm că de fapt genomul se poate manifesta în diferite moduri și mai putem afla și ce aspecte ale mediului înconjurător modelează individul prin intermediul propriului genom. Gemenii vor constitui întotdeauna un subiect de cercetare interesant pentru geneticieni, însă studiile tradiționale foloseau o metodă indirectă pentru a estima ceea ce se transmite. Să scrii o carte despre ADN este o adevărată provocare, întrucât oamenii de știință și experții în științe umaniste privesc deseori subiectul în mod diferit, în timp ce publicul are la rândul său o perspectivă diferită de cele două. Până acum nu prea au existat încercări de a sintetiza felul în care ne raportăm la gene și sănătate, gene și cultură, gene și istorie, gene și rasă, gene și trăsături specifice. Deseori, tratăm aceste aspecte ale propriei vieți ca și cum ar fi complet distincte, iar atunci când încercăm să înțelegem felul în care ADN-ul ne influențează, ne axăm asupra unei singure perspective. Însă ADN-ul funcționează independent de încadrarea conceptuală în care încercăm să-l limităm. Deseori, când oamenii discută despre ADN, de fapt nu discută deloc despre acidul dezoxiribonucleic, ci despre determinism biologic, rasism, sexism sau conceptul de proprietate. Sau poate că resimt doar o împotrivire anxioasă privitoare la faptul că ceva care se află dincolo de controlul nostru ne poate influența existența. Uneori, oamenii subliniază faptul că similitudinile din ADNul nostru dovedesc că suntem cu toții o mare familie, sau, dimpotrivă, că diferențele din ADN ne dezvăluie motivele pentru care suntem atât de diferiți. Acolo unde s-a putut, m-am străduit să discut în mod direct aceste chestiuni, iar acronimul „ADN“ l-am folosit cu precădere pentru a mă referi strict la acidul dezoxiribonucleic