Primul băiat de care m-am îndrăgostit obişnuia să
mă încânte cu poveşti despre regi şi regine, despre război
şi pace şi despre cum spera ca într-o zi să fie eroul cuiva.
Empatizam cu aventurile sale nocturne, uitând u-mă cum
îşi flutura vioi braţele în timp ce îşi spunea poveştile şi
iubind felul în care ochii lui verzi străluceau când râdeam
la glumele lui.
El m-a învăţat ce înseamnă să fii atinsă şi sărutată
cu pasiune. Mai târziu, m-a învăţat durerea care se

simte când pierzi pe cineva de care ai ajuns să te ata-
şezi. Singurul lucru despre care a uitat să mă înveţe a

fost cum să controlez strânsoarea pe care am simţit-o în
piept, după ce a frânt şi urma de suflet ce-mi rămăsese,
întotdeauna m-am întrebat dacă am ratat eu lecţia asta.
Acum mă întreb dacă nu cumva şi el încerca să-şi dea
seama de asta sau dacă pur şi simplu nu a simţit nimic
niciodată.