Omul, individul viu simte, gândeşte şi vorbeşte întruna (nu doar bea şi mănâncă) şi nici un regim politic, cât de perfid, cât de pestilent şi lepros, şi nici o presă aservită, de buzunar, nu este în stare să controleze acest proces intelectual şi spiritual intern, intens, natural. Prezenţa unui cuvânt german – Tötentanz (Dans macabru, sau, literal: „Dansul care ucide”) în titlul cărţii nu mă miră, deoarece Cl.

Partole este o poetă şi o prozatoare de origine şi de talie europeană. Romanul de faţă se dovedeşte a fi cu adevărat modern, adică nu neapă- rat plin de neologisme şi „modisme” (termeni, expresii la modă), ci formulat cu ajutorul unor cuvinte şi imagini foarte îndrăzneţe, elocvente. E o particularitate net europenească. În cazul dat, realismul critic al autoarei poate fi definit drept realism poetic, întrucât realitatea acerbă şi impertinentă, afectată de vicii, crize, păcate, crime, accidente şi calamităţi, în care trăieşte astăzi o planetă întreagă, este descrisă într-un mod artistic.....