La marginea drumului se află o cruce mică de lemn, înfiptă în pământ, pe care a fost înscrisă data morţii lui. Lui Scotty nu i-ar plăcea deloc. Pun pariu că mama lui a pus-o acolo. - Poți să opreşti, te rog? Taximetristul încetineşte și trage pe dreapta. Cobor şi mă îndrept spre cruce. Trag de ea încoace și-ncolo până când o desprind din pământ, apoi o scot cu totul. Oare a murit chiar în locul ăsta? La audierea de dinaintea procesului, nu am fost atentă la detaliile care se discutau. Când am auzit că Scotty se târâse câţiva metri pe macadam, departe de maşină, am început să fredonez ca să nu mai aud ce spunea procurorul. Apoi, ca să nu fiu nevoită să asist în timp ce informațiile astea groaznice erau dezbătute la procesîn caz că s-ar fi ajuns la proces, am pledat vinovată. Pentru că, de fapt, chiar eram vinovată. Poate că nu l-am ucis prin ceea ce făcusem, dar cu siguranţă l-am omorât din cauza a ceea ce nu făcusem. Am crezut că erai mort, Scotty. Dar morții nu se pot târi.

Tinând crucea în mână, mă întorc la taxi. O pun lângă mine, pe bancheta din spate, şi aştept ca taximetristul să pornească maşina şi să plecăm. Dar nu schiţează nicio mișcare. Arunc o privire în oglinda retrovizoare și văd că se uită lung la mine, cu o sprânceană ridicată. -Nu e bine să furi cruci de pe marginea drumului. O să-ți afecteze karma. Eşti sigură că vrei să faci asta? Îmi feresc privirea și decid să-i spun o minciună: - Da. Eu am pus crucea acolo. Şoferul porneşte motorul și iese pe șosea. Încă îl simt cum mă împunge cu privirea. Noul meu apartamente la doar patru kilometri de aici, dar în direcția opusă faţă de fostul apartament. Nu am mașină, deci, de data asta, am hotărât să găsesc o locuinţă mai aproape de centru, ca să pot merge pe jos până la serviciu. Asta dacă o să reuşesc să-mi găsesc un job. O så fiegreu, mai ales din lipsa experienţei și din cauza istoricului" meu. Plus că, aşa cum a zis şi taximetristul, în clipa asta probabil că mi-am atras o karma negativă.