Interesul lui Constantin Noica pentru Goethe s-a manifestat din anii '40, îndată după încheierea războiului mondial (în ai cărui ani se preocupase de "filozofia politică a Germaniei de azi"). Dacă în anii '30 gînditorul român fusese preocupat de Immanuel Kant, la începutul anilor ' 40 are loc mutarea interesului filozofic către Platon şi Hegel, interes care se va menţine pînă la sfîrşitul vieţii şi al operei. Probabil că pe fondul apropierii de "filozoficul" din Hegel să se fi întîlnit şi cu "nefilozoficul" din Goethe. iată doar un citat din incercare asupra filozofiei tradiţionale, scrisă în "preajma anului 1950", cînd Noica se afla în tovărăşia ideatică a celor doi nemţi, faţă de care se delimita într-un mod propriu : "Antitema duce la şi contrazice tema. Aşa se întîmplă, şi mai larg, pe planul vieţii. De aceea, unii văd contradictie acolo unde altii nu văd contradictii, ci , , , creştere; şi au dreptate şi unii şi alţii. Ce scandalizat vrea să fie Goethe de afirmaţia amicului său mai tînăr, dr. Hegel, profesorul de mai tîrziu, cum că fructul contrazice floarea, aşa cum floarea contrazice mugurul. 

Ce e gluma asta ?, scrie Goethe. (Scrisoare către Seebeck, din 28-XI-1812) : «A tinde să desfiinţezi eterna realitate a naturii printr-o glumă sofistică de prost gust ! » Şi, fireşte că monstrul acesta de bun-simţ, care era Goethe, nu putea vedea decît die ewige Realităt der Natur, desfăşurare sigură, pozitivă, de la mugur la floare şi de la floare la fruct. Pe cînd Hegel, acest monstru de spirit filozofic, simţea contradicţia în însăşi această creştere « organică ». Cel mult vom cuteza să spunem, în lumina celor de mai sus : nu floarea contrazice mugurul, cum vrea Hegel, ci invers ; nu fructul contrazice floarea, ci invers; termenul cel slab va contrazice pe cel tare, antitema va contrazice statornic tema, pe cînd aceasta nu o contrazice, ci o integrează pe cea dintîi." (Constantin Noica, Devenirea întru fiinţă, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1 981, p. 94.) Fapt este că în 1 947, în caietul de artă şi critică Simetria, Constantin Noica tipăreşte studiul "înţelesul materialului la Goethe". Rămas în caiet vreme de decenii, îl avem acum în volumul de eseuri Echilibrul spiritual, apărut de curînd (Ed. Humanitas, 1 998). 

Cu uşurinţă se pot identifica idei din anii '40 prelungite în anii '50, cînd Noica redactează ceea ce denumea cu mîndrie "Anti-Goethe-Ie meu". Anti-Goethe a fost scris în anii '50, la Cîmpulung-Muscel, unde Noica avea domiciliu obligatoriu începînd din 1949. Se ştie bine azi că Noica a fost arestat în decembrie 1958, intentîndu-i-se un proces. Atunci cînd a fost arestat, i s-au ridicat manuscrise ale lucrărilor proprii, corespondenţă ş.a. O parte din manuscrisele ridicate în '58 i s-au restituit în 1 972, între ele aflîndu-se şi capitolele din Anti-Goethe. Dacă reţin bine, Noica spunea că din nouă capitole i s-au înapoiat doar şase.