Am fost invitat de cîteva ori, în ultima vreme, să răspund la foarte actuala întrebare: ,, Cum trebuie să fie un preşedinte?" M-am eschivat. Întrebarea nu e lipsită de legitimitate (mai ales în contextul de-acum), dar are un „ce" romantic sau, în orice caz, nerealist. Ne ajută în vreun fel dacă încropim un portret ideal al celui de care avem nevoie? Ne ajută în vreun fel dacă facem o listă de însuşiri optime, de înzestrări maximale ale „conducătorului" absolut? Va fi imposibil să le găsim întrunite într-un singur om şi vom sfârşi, inevitabil, în dezamăgire şi derută. Nu poţi vota o ţintă de neatins. Bine, ni se va răspunde, dar poţi vota pe cineva care se apropie cel mai mult de ţinta propusă. Nu mi se pare. Nu votezi statui, dar nu votezi nici copii - mai puţin reuşite - ale unor statui. 

În plus, un preşedinte bun e „bun" în funcţie de context. Preşedintele unei perioade de prosperitate şi calm trebuie să fie altfel decît preşedintele unei perioade de criză. Preşedintele potrivit pentru o ţară asia să nu mai spunem că preşedintele care mi-ar plăcea mie sau dumitale e, cu siguranţă, altfel decât preşedintele care ar plăcea altor concetăţeni ai noştri. Să propunem, deci, ,,modele de succes" istorice? Are vreun sens să spunem: ne-ar trebui un George Washington, un Richard von Weizsăcker, un Frarn;ois Mitterrand sau un Vaclav Havel? De unde să-i luăm? Porniţi pe calea aceasta a căutării de Feţi-Frumoşi, de „portrete-robot" întrupate, de soluţii perfecte, vom sfârşi prin a nu mai merge la urne. Mai realist este, cred, să ne întrebăm ce e de ales din „oferta pieţei" . 

Nu să umblăm după himere, ci să facem oarecare ordine în peisajul - destul de neconvingător, dacă nu direct promiscuu - la care suntem „condamnaţi" . Sigur că, nici în acest caz, opiniile personale nu au cum să fie unanime. Dacă e, totuşi, să fac - pornind de la realităţi - un inventar (privat) de calităţi preferabile şi de defe