Unul dintre lucrurile liniștitoare legate de Sfinția Sa Tenzin Gyatso, cel de-al paisprezecelea Dalai Lama, este acela că, exceptând momentele în care meditează, pare a nu fi capabil să stea nemișcat. În timp ce vorbea în fața unui public alcătuit din trei sute cincizeci de creștini și câțiva budiști în aula Universității Middlesex din Londra, la jumătatea lunii septembrie din anul 1994, chipul și corpul său erau o mărturie a doctrinei budiste a fluxului perpetuu. Nu numai că își puncta remarcile cu gesturi largi ale mâinilor, zâmbete sfioase, sprâncene unduitoare și hohote de râs, dar nu contenea să-și plieze și să-și miște încolo și-ncoace capetele libere ale straielor lui maro, să-i prindă de braț pe participanții așezați pe scenă lângă el, să le facă semn cu mâna prietenilor săi din public și să frunzărească programul în vreme ce translatorul lui traducea o remarcă mai lungă. Prilejul apariției lui Dalai Lama la Londra în toamna lui 1994 — și n-ar fi o exagerare să spunem că a fost un prilej istoric — a fost Seminarul John Main. Acest seminar anual este sponsorizat de Comunitatea Mondială pentru Meditație Creștină² în memoria lui John Main, călugărul benedictin irlandez care a predat meditația în tradiția lui Ioan Casian și a Părinților din Deșert și a înființat centre de meditație creștină în toată lumea. În fiecare an, sute de practicanți ai meditației creștine, din aproape toate continentele și făcând parte din multe confesiuni, se adună ca să asculte o serie de prelegeri despre etică, spiritualitate, scriptură, dialog interconfesional și rugăciune. În anii din urmă, printre vorbitori s-au numărat: Charles Taylor, filosof canadian; Bede Griffiths, autor benedictin și fondator al unui ashram din India; Jean Vanier, întemeietorul organizației L’Arche, comunități laice creștine care sunt dedicate vieții alături de persoanele cu dizabilități.³ Cel care l-a invitat pe Dalai Lama să comenteze pentru prima oară public Evangheliile a fost Dom Laurence Freeman, membru al Ordinului Sfântului Benedict, licențiat în literatură la Oxford și călugăr al Prioratului Olivetan