Secretul este sa stii cum sa mori. Inca de la inceputurile timpului, secretul a fost intotdeauna sa stii cum sa mori. Initiatul de treizeci si patru de ani privi in jos, spre craniul uman pe care il tinea in palme. Teasta, aidoma unui bol, era plina cu vin rosu ca sangele. ,,Bea, isi spuse. Nu ai de ce sa te temi." Asa cum cerea traditia, isi incepuse calatoria in vesmantul ritualic al ereticului medieval dus la esafod, cu camasa larga deschisa sus, lasand sa i se vada pieptul palid, cu pantalonul ridicat pana la genunchi pe piciorul stang si maneca dreapta suflecata pana la cot. In jurul gatului ii atarna greu un lat din sfoara - un ,,cablu de remorca", asa cum il numeau confratii. Seara aceasta insa, la fel ca fratii care il priveau, era invesmanta aidoma unui maestru. Toti cei care il inconjurau purtau vesmintele de gala: sorturi din pieli de oaie, esarfe si manusi albe. La gat le atarnau giuvaierurile ceremonial, ce scanteiau in lumina palida, asemenea unor ochi fantomatici. Multi dintre cei prezenti detineau pozitii de putere in societate, insa initiatul stia ca titlurile lor lumesti nu insemnau nimic intre zidurile acestea. Aici, tot erau egali, frati jurati, uniti printr-o legatura mistica. Trecandu-si privirile pe deasupra lor, initiatul se intreba cine din exterior ar putea crede vreodata ca toti acesti oameni se reunesc cu adevara intr-un singur loc... si mai cu seama in acest loc. Incaperea avea aerul unu sanctuar din lumea antica.