Orice călătorie începe cu o întrebare, iar eu vă propun trei: Cum reușește un club de tenis sărac din Rusia, care dispune de un singur teren acoperit, să creeze mai multe jucătoare de tenis de top 20 decât Statele Unite ale Americii pe ansamblu? Cum reușește o școală de muzică modestă din Dallas, Texas, să producă o vedetă ca Jessica Simpson și un șir de staruri ale muzicii pop, din care 90 la sută ajung să încheie contracte cu casele de discuri? Cum reușește o familie britanică săracă, având o educaţie precară, dintr-un sat îndepărtat, să „producă“ trei scriitoare de clasă mondială? Pepinierele de talente sunt niște locuri misterioase, iar caracteristica lor cea mai misterioasă este faptul că înfloresc fără niciun avertisment. Primii jucători de baseball din mica insulă Republica Dominicană au apărut în ligile principale americane în anii '50 ai secolului XX, pentru ca în prezent să constituie o proporţie de unu din nouă jucători de ligă profesionistă. 

Prima jucătoare sud-coreeană de golf a câștigat turneul Asociaţiei de Golf Profesionist pentru Femei în 1998, iar în 2008, la același turneu participau 45 de jucătoare sud-coreene. În 1991 era un singur pianist chinez în competiția Van Cliburn. La cea mai recentă ediţie erau opt participanți din China, un salt proporțional reflectându-se și în orchestrele simfonice de prestigiu din întreaga lume. Relatările din media au tendinţa de a trata fiecare astfel de pepinieră de talente ca pe un fenomen singular, dar, în realitate, toate se înscriu într-un tipar mai mare și mai vechi. Să ne gândim la compozitorii din Viena secolului al XIX-lea, la scriitori din Anglia contemporană cu Shakespeare sau la artiștii plastici ai Renașterii italiene, în timpul căreia Florența, un oraș adormit, cu o populație de doar 70 000 de locuitori, a produs o explozie de genii fără precedent și nemaiîntâlnită ulterior. În fiecare dintre aceste cazuri răzbat două întrebări identice: de unde vine acest talent extraordinar? Cum s-a dezvoltat? Răspunsul ar putea începe cu un remarcabil videoclip a cărui protagonistă este Clarissa, o fată pistruiată de treisprezece ani. Clarissa (nu e numele ei adevărat) era subiectul unui studiu efectuat de psihologii muzicii Gary McPherson și James Renwick, care i-au urmărit progresele înregistrate în învăţarea clarinetului timp de câţiva ani. Oficial, videoclipul se numește shorterclarissa3.mov, dar ar fi trebuit să poarte numele de Fata care a exersat în șase minute cât alții într-o lună.