ÎN 1995, CHIAR ÎNAINTE SĂ APARĂ CARTEA MEA, Inteligenţa emoţională1 , îmi amintesc că mă gândeam că materialul ar reprezenta o reuşită dacă într-o zi s-ar întâmpla să aud doi străini vorbind şi unul să folosească sintagma „inteligenţă emoţională", iar celălalt chiar să ştie ce înseamnă aceasta. Acest lucru ar presupune că noţiunea de inteligenţă emoţională, sau IE ( termen pe care îl prefer popularului coeficient emoţional - EQJ), a devenit o memă, o idee nouă, o parte componentă a culturii actuale. Ea a depăşit cu mult aceste aşteptări. IE s-a dovedit a fi un model influent în domeniul educatiei sub forma învătării socio-emotionale, este ' ' recunoscută ca fiind un ingredient de bază în leadershipul de excepţie şi, în egală măsură, un agent necesar unei vieţi împlinite. La data la care am scris Inteligenţa emoţională, materialul a reprezentat rezultatul unui deceniu de noi cercetări asupra creierului şi a emoţiilor. Am folosit drept cadru conceptul de inteligenţă emoţională pentru a evidenţia un nou domeniu: neuroştiinţa afectivă. Cercetarea asupra creierului ' si a vietii noastre emotionale si sociale nu s-a ' ' ' ' oprit odată cu scrierea cărţii; ba mai mult, cercetarea în acest domeniu s-a intensificat în ultimii ani. Am inclus actualizări pe această temă în volumele Inteligenţa socială3 şi Inteligenţa emoţională în Leadership4 şi într-o serie de articole publicate în Harvard Business Review. În această carte doresc să reiau seria acestor actualizări şi să împărtăşesc publicului constatăricheie menite să îmbunătătească în continuare ' înţelegerea noastră cu privire la inteligenţa emoţională şi la felul în care trebuie să se aplice acest set de abilităţi. Acest studiu nu reprezintă o analiză tehnică si exhaustivă a datelor stiintifice, ci ' ' ' este o lucrare în curs de desfăsurare, care se , concentrează pe constatări aplicabile şi noi perspective care pot fi însuşite.