Mare parte a suferintelor umane apar ca urmare a emotiilor distructive, asa cum ura hraneste violenta, iar nevoia acuta alimenteaza dependenta. Una dintre cele mai importante responsabilitati ale noastre, ca fiinte pline de grija fata de semenii nostri, este aceea de a cauta sa reducem pierderile omenesti provocate de astfel de emotii, scapate de sub control. Simt ca atît budismul, cît si stiinta pot aduce o contributie importanta la îndeplinirea acestei misiuni. Budismul si stiinta nu se constituie în perspective opuse asupra lumii, ci mai degraba în abordari diferite, care vizeaza aceeasi finalitate: cautarea adevarului. În educatia budista, explorarea realitatii este un aspect esential, iar stiinta ofera propriile cai de desfasurare a acestei explorari. Desi obiectivele stiintei pot fi diferite de cele ale budismului, ambele cai de cautare a adevarului Iargesc cunoasterea si întelegerea noastra. Dialogul dintre stiinta si budism este o conversatie cu doua sensuri. Noi, budistii, putem folosi descoperirile stiintei pentru a ne clarifica perspectiva asupra lumii în care traim. Dar si oamenii de stiinta pot folosi unele dintre învataturile budiste. În numeroase domenii, budismul poate contribui la largirea întelegerii stiintifice, iar dialogurile de la Institutului pentru Minte si Viata s-au concentrat asupra unora dintre acestea.

De pilda, în ce priveste activitatea mintii, budismul poseda o cunoastere ezoterica veche de secole, care a suscitat interesul cercetatorilor din domeniul stiintelor cognitive si neurologiei, precum si al celor care studiaza emotiile, aducînd contributii semnificative la întelegerea acestora. În urma discutiilor noastre, mai multi oameni de stiinta au plecat cu noi idei de cercetare în domeniile lor. Dar, pe de alta parte, si budismul are de învatat din stiinta. Am spus adesea ca, daca stiinta descopera si dovedeste realitati care vin în conflict cu conceptia budista, budismul trebuie sa se schimbe, luînd în considerare aceste fapte. Ar trebui sa adoptam întotdeauna o perspectiva care sa fie în acord cu faptele. Daca, în urma cercetarilor, descoperim ca avem temeiuri si dovezi în favoarea unei idei, ar trebui sa o acceptam. Trebuie trasata totusi o distinctie clara între ceea ce stiinta nu cunoaste si ceea ce stiinta descopera ca nu exista. Daca stiinta descopera ca ceva nu exista, ar trebui sa acceptam cu totii ca acel lucru nu exista, cît despre ceea ce stiinta nu cunoaste pur si simplu, aceasta este o cu totul alta chestiune. Un exemplu este con stiinta însasi. Desi fiintele dotate cu sensibilitate, inclusiv oamenii, se bucura de experienta constienta de secole, nu stim înca ce este de fapt constiinta: nu putem descrie natura sa completa si felul în care functioneaza. În societatea moderna, stiinta a devenit o forta de prim rang în dezvoltarea umana si planetara. Astfel, inovatiile stiintifice si tehnologice sînt responsabile pentru mari progrese materiale.