SĂ ÎL STUDIEZI PE JOHN BERGER, detectivul responsabil de supravegherea securităţii magazinului, cum îi urmăreşte cu privirea pe cumpărătorii care se perindă la primul etaj al mailului aflat pe Upper East Side din Manhattan înseamnă practic să observi atenţia la treabă. Îmbrăcat într-un costum negru fără un stil sau o croială aparte, cămaşă albă şi cravată roşie, ţinând o staţie de emisie-recepţie în mână, John este într-o continuă mişcare, în timp ce atenţia* lui se îndreaptă mereu asupra câte unui cumpărător. Nu ai greşi dacă l-ai socoti ochiul vigilent al magazinului. Este o provocare destul de mare. Sunt mai mult de cincizeci de cumpărători în acelaşi timp pe nivelul de care răspunde el, dintre care unii se perindă de la raionul de bijuterii la cel învecinat, alţii studiază cu atenţie eşarfe Valentino, în timp ce alţii răscolesc genţi Prada schimbându-le locul pe rafturi. În timp ce ei „scanează" produsele expuse, John îi „scanează" pe ei.. John se strecoară cu mişcări unduitoare printre cumpărători, ca într-o mişcare browniană. Timp de câteva secunde, rămâne nemişcat în spatele unui raft plin cu poşete, cu ochii pironiţi asupra unui potenţial client, apoi o şterge rapid pentru a ocupa o poziţie strategică lângă uşă, doar pentru a-i fi mai uşor să se strecoare spre un colţ unde un unghi excelent îi permite să arunce o privire circumspectă spre un grup de trei clienţi, potenţial suspecţi.

În vreme ce clienţii nu au ochi decât pentru marfa expusă, fără să aibă habar de ochiul vigilent al lui John, el îi trece pe toţi printr-un filtru atent. În India există o zicală: ,,Când un hoţ de buzunare se întâlneşte cu un sfânt, tot ce vede hoţul sunt buzunarele." În orice mulţime, tot ce poate să vadă John sunt hoţii de buzunare. Privirea lui atentă mătură scena la fel ca spotul de lumină al unui reflector. Îmi închipui cum toată viaţa lui se reduce la un metaforic glob ocular gigantic, rămas din vremea ciclopilor. John este întruchiparea acestui soi de focalizare a atenţiei. Încotro se îndreaptă privirea lui? ,,Se vede ceva în felul în care se mişcă ochii clienţilor sau în gesturile involuntare al corpului" care îl pune în gardă în legătură cu intenţia cuiva de a şterpeli ceva, îmi spune John. Sau când îi vezi pe cumpărătorii aceia adunaţi ciorchine laolaltă sau pe câte unul aruncând pe furiş priviri de jur-împrejur. ,,Mă ocup de atât timp de treaba asta, încât cunosc pur şi simplu toate aceste indicii." În timp ce privirea lui John ocheşte direct ţinta - cumpărătorul suspect din cei cincizeci -, el este capabil să facă abstracţie de ceilalţi patruzeci şi nouă şi de orice altceva - o faptă demnă de laudă pentru capacitatea de concentrare a cuiva aflat într-o mare de tentaţii pe cale să-i distragă atenţia. O astfel de conştientizare paf!-oramică, alternând cu permanenta lui vigilenţă faţă de un semnal sugestiv, dar ieşit din· comun, solicită mai multe varietăţi de atenţie - atenţia susţinută, vigilenţa, orientarea şi gestionarea întregului arsenal de abilităţi puse la bătaie în acest scop -, fiecare avându-şi locul într-o reţea absolut unică de circuite neuronale şi fiecare fiind un instrument mental esenţial.1