Prolog

 începutul unei noi vieți. Schimbări complexe, în care o singură celulă devine în doar câteva luni un fat în carne și oase. Când totul merge bine, el se dezvoltă în siguranță în pântecele mamei și, curând, apare pe lume un bebeluș sănătos. Părinții preiau apoi responsabilitatea de a-1 ajuta să crească și să se dezvolte armonios. Dar, din păcate, uneori nu merge totul bine. Substanțe toxice pot trece de zona de protecție din jurul fătului, provocând eliminarea sarcinii sau aducându-i fragilului organism destul de multe neplăceri. Factorii genetici dăunători pot avea aceleași repercusiuni. Și, uneori, ascunsă vederii și până de curând neînțeleasă, o schimbare biologică de altă natură se poate petrece cât timp fătul este încă în uter. Dacă această modificare se va petrece sau nu depinde de nivelul de stres al mamei. Bineînțeles că viitoarele mame au suficiente motive pentru care pot fi stresate. Ele își doresc ca bebelușii lor să crească mari și sănătoși, iar sarcina poate fi adesea dificilă din punct de vedere fizic și emoțional. Ca să fiu mai clar, nu vorbim de stresul de zi cu zi. Dar dacă o viitoare mamă se confruntă cu niveluri neobișnuite de stres, această schimbare biologică ascunsă pândește după colț. Ea poate fi declanșată de situații extreme cum ar fi o relație abuzivă, expunerea la violență sau pierderea locului de muncă. Dar aceeași schimbare poate fi declanșată și de probleme mai des întâlnite, cum ar fi divorțul, conflictele la locul de muncă sau chiar grijile excesive ale mamei, care se întreabă cum își va ajuta copilul să-și găsească locul într-o lume tot mai competitivă. 

Dacă, indiferent de motiv, o viitoare mamă se confruntă timp îndelungat cu niveluri ridicate de stres, din cauza unui mecanism pe care îl vom înțelege în paginile ce vor urma, copilul ei va fi „anxios din naștere“. Știm, totodată, că acest comutator biologic se poate da peste cap chiar și după nașterea copilului, dacă persoana care se ocupă de el este atât de stresată, încât nu poate să îi ofere îngrijirea necesară. Acest copil va arăta și el semne că a avut, încă de la naștere, un grad ridicat de anxietate. Cât sunt bebeluși, acești copii sunt greu de liniștit. Când cresc, nu se pot înțelege cu colegii de școală sau cu prietenii, deoarece reacționează urât chiar și la lucruri minore. Ca adolescenți, tânjesc adesea după relații, dar se retrag din viața socială pentru că li se pare copleșitoare, fiind obișnuiți să vadă mereu în preajma lor potențiale amenințări. Ca adulți, comportamentul lor ține la distanță colegii, familia și prietenii pentru că este foarte imprevizibil. Chiar și ei se consideră dificili și nu cred că starea lor de bine contează pentru cei din jur. Deși stresul din fragedă pruncie nu este singura cauză posibilă a acestor comportamente, aceasta rămâne una majoră. Impactul său a fost neglijat până de curând, dar poate afecta pe oricine, indiferent de clasa socială.