Mă bucură mult să aflu că editura care a publicat Arta fericirii – scrisă împreună cu vechiul meu prieten Howard Cutler, psihiatru american – scoate o ediţie aniversară la împlinirea a zece ani de la prima publicare. Cei care au citit cartea ştiu că a fost rodul a multe ore de discuţii, în care Howard a prezentat perspectiva ştiinţifică actuală, iar eu – viziunea budistă asupra problemelor ce ţin de sănătatea mintală şi starea de bine a omului.

Aşadar, mi-a adus o mare mulţumire buna primire de care s-a bucurat cartea din partea publicului larg, fiindcă arăta că munca noastră contribuise într-o oarecare măsură la fericirea şi bunăstarea altora. Deşi fiecare din noi, cei doi autori, venea cu o altă perspectivă, ne-am străduit întotdeauna să aducem discuţia la nivelul uman elementar, nivelul la care diferenţele dintre oameni – sex, rasă, religie, cultură, limbă – se şterg. La nivelul acesta fundamental suntem cu toţii la fel, fiecare dintre noi aspiră la fericire şi nici unul nu vrea să sufere. Aceasta e realitatea noastră cea mai fundamentală. Iar pe acest plan, problemele cu care ne confruntăm fiecare, ca oameni, rămân aceleaşi. Având convingerea aceasta, ori de câte ori am ocazia de a lua contact cu publicul larg, încerc să le atrag atenţia oamenilor asupra unităţii fundamentale a familiei şi asupra naturii profund interconectate a existenţei şi a bunăstării noastre.

Le împărtăşesc şi convingerea mea că noi, ca specie, trebuie să ne bazăm interacţiunea cu semenii şi cu lumea din jur pe recunoaşterea acestor adevăruri profunde, şi totuşi atât de simple.