Se mişcă sub apă în rostogoliri lente, cu păru-i lung înconjurându-i
capul. Vrăjită de lumina aurie care pătrundea prin apă, împinge din
picioare şi îşi avântă trupul în sus, urmând bulele de aer ale propriei
respiraţii în drumul lor spre suprafaţă. Soarele se sfărâma în aşchii
mici, împrăştiind stropi strălucitori pe apă, până departe. îşi dă capul

pe spate, tânjind după aer şi zăreşte chipul surorii ei. Secundele tre-
ceau. Uluită, pe măsură ce întreaga lume trecea ca printr-un filtru,

ridică mâna să îi facă un semn, deschide gura să strige. Dar apa o
înghite din nou. Râul vuieşte, în timp ce ea încearcă să calce apa, ecoul
lui răspândindu-se în bufnituri şi bubuieli. Buf. Buf. Deşi are nevoie

să strige după ajutor, nu poate scoate niciun sunet. E disperată să res-
pire, dar ştie că nu poate. încearcă să înoate, dar ceva o stoarce de

puteri. Deasupra sa, irizarea se stinge încet. începe să se scufunde. în
adâncuri, râul întunecat e rece şi, cu fiecare puls de lumină care devine

din ce în ce mai slab, totul se întâmplă prea repede. încearcă să se ră-
sucească, încearcă să se caţăre pe o scară subacvatică dinspre mal, dar

râul este prea puternic şi piciorul îi alunecă printre goluri. Imagini ale
casei încep să-i inunde mintea, picioarele îi devin din ce în ce mai grele
şi, pe măsură ce râul o secătuieşte de vlagă, ea se simte ca şi cum ar
pluti în adâncuri. Dar nu pluteşte, se îneacă.