Cu mii de ani în urmã, toltecii erau cunoscuþi în sudul Mexicului ca „oameni ai cunoaºterii“. Antropologii îi descriu ca pe o naþiune sau o rasã, dar în realitate toltecii erau oameni de ºtiinþã ºi artiºti care au alcãtuit o societate în scopul de a explora ºi de a conserva cunoaºterea ºi practicile spirituale ale strãmoºilor lor. Se adunau împreunã, maeºtri (naguali) ºi adepþi, la Teotihuacan, oraºul antic alcãtuit din piramide ºi situat lângã Mexico City, cunoscut ºi sub numele de locul în care „omul devine Dumnezeu“. De-a lungul mileniilor, nagualii au fost siliþi sã ascundã înþelepciunea ancestralã ºi sã o transmitã pe cale ocultã. Cucerirea lor de cãtre europeni, la care s-a adãugat folosirea greºitã a puterii personale de cãtre o parte din discipoli, i-a silit sã ascundã cunoaºterea de cei care nu erau pregãtiþi sã o aplice cu înþelepciune sau care ar fi putut-o folosi în scopuri personale si egoiste.