A început cu Auguste Mariette

Paris, 1850. La Luvru lucrează Auguste Mariette, asistent ştiinţific în vârstă de douăzeci şi opt de ani. Bărbatul mic şi sprinten care ştia să înjure ca un birjar îşi însuşise în ultimii şapte ani o mulțime de cunoştinţe despre Egipt. Vorbea curgător engleza, franceza şi araba, ştia să descifreze hieroglifele şi muncea ca un posedat la traducerea de texte egiptene vechi. Francezilor le ajunsese la urechi că temutii lor concurenţi pe tărâmul arheologiei, englezii, ar cumpăra în Egipt scrieri vechi. “La Grande Nation” n-a putut privi aşa ceva stând cu mâinile în sân. Academia de Ştiinţe din Paris a decis să-l trimită în Egipt pe asistentul ştiinţific Auguste Mariette. Având în buzunare şase mii de franci, trebuia să le sufle de sub nas englezilor cele mai bune papirusuri. În ziua de 2 octombrie 1850, Auguste Mariette a sosit la Cairo. Chiar a doua zi a vizitat patriarhia coptă, sperând să ajungă cu ajutorul mânăstirilor copte la papirusurile egiptene vechi. În timpul unei plimbări prin magazinele de antichități din Cairo, l-a frapat că fiecare proprietar de magazin vindea sfincşi autentici, care proveneau toți din Sakkara. Asta l-a pus pe Mariette pe gânduri. Când patriarhia coptă i-a comunicat la 17 octombrie că avea nevoie de mai mult timp ca să ia o decizie în legătură cu dorința lui de a achiziționa papirusuri vechi, Mariette a pornit-o dezamăgit până în partea de sus a citadelei şi s-a aşezat pe o treaptă, pierdut în gânduri. Sub el, Cairo se întindea învăluit în pâcla serii. “Asemenea catargelor unei flote scufundate”, scria Mariette, “se inältau trei sute de minarete din această adâncă mare de ceață. Înspre vest se ridicau piramidele — scäldate în praful de aur al flăcărilor apusului de soare. Priveliştea era copleşitoare. A pus stăpânire pe mine şi m-a atras cu o putere aproape dureroasă sub vraja ei... Visul vieții mele se împlinea. Acolo, practic la o aruncătură de băț de mine, zăcea o întreagă lume de morminte, stele“, inscripţii, statui. Ce mai exista acolo? În ziua următoare, am închiriat doi-trei catâri pentru bagajele mele şi unu-doi măgari pentru mine. Cumpărasem un cort şi câteva lăzi cu cele strict necesare pentru o călătorie în deşert, şi la 20 octombrie 1850 mi-am întins cortul la poalele marii piramide..."