Tata îmi arătă ce poziţie trebuie să adopt. - Aşază-te cu picioarele uşor îndoite şi cu cel stâng ceva mai în faţă. îmi corectă poziţia, apucându-mă pe la spate de umeri, împingându-mi uşor bustul într-o poziţie frontală. Ca membru al trupelor de graniţă irakiene, ştia cum se mânuiesc puştile. Apoi îmi puse o armă în mână: un AK-47. Kalaşnikovul era mai uşor decât îmi imaginasem. - îţi plasezi mâna dreaptă în spatele trăgaciului, îmi explică el. Aşa. Cu cea stângă poţi ajusta în faţă ţeava puştii. Ocheşte de pildă trunchiul acela de copac de acolo, din spate. Am ţintit spre unul dintre duzii din grădina noastră. - Şi... trage! Degetele mele atinseră ezitant trăgaciul. însă nu se întâmplă nimic. - Haide, zise el. Ai puţină încredere, Farida! Am atins foarte uşor pârghia de metal, până când se auzi, în cele din urmă, un clic. în spatele meu, tata râdea. - Aşa se face, mă lăudă el. Bine! L-am privit uşor întrebătoare. - încă nu am scos siguranţa armei, îmi mărturisi el. Dar asta o s-o fac imediat: iată cum se procedează. îmi arătă cum se desprinde mica toartă de siguranţă aflată pe partea dreaptă a puştii. - Eşti pregătită? - Sigur că da, am zis extrem de concentrată. - însă, te rog, fii prevăzătoare! -O K . - Ai ochit? Am dat afirmativ din cap. - Atunci dă-i bătaie! Prin grădină răsună o împuşcătură zgomotoasă, iar forţa reculului armei mă făcu să mă clatin. - Bravo, zise tata zâmbind pe sub mustaţa cenuşie. Am mers la copac, pentru a evalua împreună rezultatul primului meu exerciţiu de trageri: într-adevăr, în partea din dreapta, chiar pe margine, era înfiptă o bucată de metal. Cartuşul gol se afla pe jos, la aproximativ un metru distanţă. - Eşti talentată, mă încurajă tata. Cu puţin exerciţiu vei fi în curând mai bună decât mama ta. - Crezi? am întrebat agitată. Mă mângâie pe cap cu blândeţe. - Da, trebuie să mai exersezi de câteva ori, apoi totul va fi mult mai uşor. Voi aşeza pentru tine o ţintă în grădină. O să vezi: cu timpul, îţi va dispărea şi teama de zgomotul produs de împuşcătură şi vei putea contracara mai bine reculul. Am încuviinţat sârguincioasă din cap. Eram foarte mândră de faptul că tata mă învăţa, la numai şaisprezece ani, cum să folosesc o armă. Mamei şi fratelui meu Delan, mai mare ca mine cu doi ani, le-o arătase deja de ani buni. 8 FARIDA KHALAF . ANDREA C. HOFFMANN Fratelui meu Serhad, cu doi ani mai mic decât mine, încă nu. F.ra un semn evident că mă considera matură: în orice caz, suficient de matură pentru a apăra casa şi proprietatea, în caz de nevoie.