INTRODUCERE 

Intendentul se uită, mirat, în jur. Oare ce să fie? Nişte sunete ciudate răzbăteau din interiorul clădirii, suprapunându-se cu zgomotele provocate de femeile care făceau curăţenie cu mult zel. La început se auziră mai încet, apoi tot mai limpede. Tryggvi le făcu semn femeilor să se potolească o clipă şi îşi ciuli urechile. Femeile se uitară cu ochi mari una la alta, iar două dintre ele îşi făcură cruce. Înainte de sosirea femeilor, Tryggvi îşi savurase singurătatea. Aşteptase liniştit lângă filtru să fiarbă cafeaua pe care o bea în fiecare dimineaţă. Femeile puteau să apară dintro clipă în alta. Tryggvi era intendentul Facultăţii de Istorie de peste treizeci de ani, o perioadă în care asistase la schimbări incredibile. Curăţenia o făceau la început numai angajate islandeze care înţelegeau fiecare vorbă de-a lui. Acum însă trebuia să le explice cu gesturi şi cuvinte simple ce aveau de făcut. Toate erau imigrante. 

Uneori, înainte de a-şi face apariţia profesorii şi studenţii, avea impresia că se află la Bangkok sau Manila. După ce îşi turnă cafeaua, Tryggvi se apropie de fereastră cu ceaşca aburindă în mână şi se uită afară, la campusul acoperit de zăpadă. Era neobişnuit de frig. Suprafaţa de un alb imaculat scânteia şi domnea o linişte desăvârşită. Gândindu-se la sărbătorile Crăciunului care se apropiau, Tryggvi simţi un fior de emoţie. În clipa următoare observă că un automobil intra în parcare. Duhul Crăciunului, se gândi el. Văzu că persoana de la volan coboară, trânteşte portiera şi se îndreaptă apoi spre clădire. Tryggvi dădu drumul perdelei şi se retrase de la fereastră. Îl auzi apoi pe respectivul deschizând uşa de la intrare. Dintre toţi profesorii, conferenţiarii, lectorii şi secretarele, individul acesta îi era cel mai puţin simpatic. Se numea Gunnar, era profesor de istorie şi se plângea mereu de activitatea intendentului. Tryggvi detesta înfumurarea lui Gunnar şi se simţea prost în prezenţa acestuia. La începutul semestrului, Gunnar le învinuise pe femeile de serviciu că i-ar fi sustras o lucrare veche, dactilografiată, despre Papar - adică acei călugări irlandezi care se statorniciseră în Islanda înainte de întemeierea propriu-zisă a ţării. Din fericire, lucrarea reapăruse şi toată povestea fusese muşamalizată. De atunci, Tryggvi îl considera pe Gunnar un om insuportabil, ba chiar demn de dispreţ. Ce motiv ar fi avut nişte femei de serviciu asiatice să fure o lucrare stupidă despre nişte călugări irlandezi? Lucrările profesorului nu îl interesau absolut deloc pe Tryggvi. În ochii lui, atitudinealui Gunnar reprezenta un atac primitiv la adresa unor fiinţe lipsite de apărare