Prefaţă

Prin iniţiativa atât de bine-venită a editurii Corint avem la dispoziţie o excelentă carte scrisă de un fin cunoscător al problematicii Orientului Mijlociu, expert în problemele Siriei, în evoluţia ei ca ţară. Frederic Pichon, vorbitor curent de limba arabă şi doctor în istorie contemporană, a călătorit mult în Orientul Mijlociu, în special în Siria, şi a locuit un timp în Beirut, un loc foarte potrivit pentru a înţelege multiplele tensiuni şi conflicte din Orientul Mijlociu. Prin volumul de faţă, Frederic Pichon - specialist în geopolitica acestei regiuni, atât de importantă pentru pacea planetei-, ajută cititorul interesat de problematica conflictului sirian să înţeleagă cum s-a ajuns la război civil şi mai ales dezvăluie dedesubturile acestuia şi erorile de parcurs pe care le-a făcut, în aroganţa sa, Occidentul, inclusiv Franţa. Este relevantă în acest sens decizia Parisului de a închide ambasada Franţei de la Damasc, convins fiind că regimul lui Bashar al-Assad va cădea în scurt timp. Un exemplu clasic de wishful thinking (luare a dorinţelor drept realitate), foarte relevant în a ne ajuta să înţelegem că niciun conflict nu seamănă cu altul. La data apariţiei cărţii în limba română, regimul lui Bashar al-Assad rezistă, acesta aflându-se încă la putere. ln ciuda celor două mii de kilometri care ne despart, Orientul Mijlociu a fost şi rămâne vecinul nostru. Ce se întâmplă la Damasc sau Cairo ori la Ierusalim este extrem de important şi relevant şi pentru securitatea naţională a României, ca şi pentru prosperitatea ei. Destinul nostru se întretaie cu destinele acestor ţări încă din cele mai vechi timpuri. Acum 2000 de ani, un arhitect arab, Apolodor din Damasc, la solicitarea împăratului Traian, construia un măreţ pod peste Dunăre, vestigiile sale fiind păstrate până în ziua de azi. Balcanii, ca şi Levantul, au făcut parte din Imperiul Otoman. Când în Levant aveau loc răscoale sau războaie împotriva sultanului, domnitorii noştri ştiau că asta însemna scăderea presiunii militare puse pe Principatele Române. România comunistă a fost o ţară deschisă către lumea arabă, dar şi implicată în gestionarea marilor procese geopolitice din anii '70-'80, un număr mare de studenţi arabi, inclusiv sirieni, instruindu-se în ţara noastră. Aşa se face că, atunci când, în 2011, criza politică siriană internă a degenerat în război civil, aveam la Damasc şi în alte oraşe siriene peste 15 OOO de cetăţeni români, cărora a trebuit să le purtăm de grijă. Şi grija asta a devenit din ce în ce mai mare pe măsură ce întreaga comunitate internaţională devenea conştientă de dimensiunile tragediei siriene. în 2014, la data apariţiei cărţii lui Frederic Pichon în Franţa, războiul civil distrusese Siria, în numai trei ani - fizic şi moral -, producând peste 150 OOO de morţi, două milioane de refugiaţi şi peste şase milioane de sirieni dislocaţi în interiorul ţării, în căutarea unui plus de siguranţă personală. Dintr-o ţară stabilă, un „creuzet al civilizaţiilor': cu un nivel satisfăcător de dezvoltare economică, Siria se transformase în raiul jihadiştilor din toată lumea.