Mă uit pe fereastră la priveliștea oferită de orizontul orașului New York, punctat cu legendarii săi zgârie-nori. În copilăria mea din Cleveland, îmi doream mai mult ca orice să văd Empire State Building, iar azi mă pot uita la el în fiecare zi. Cobor privirea spre stradă, unde muritorii aflați cu douăzeci și cinci de etaje mai jos forfotesc de colo-colo, ca niște furnici, iar vehiculele seamănă cu mașinuțele de jucărie pe care obișnuia să mi le cumpere mama de la târgurile de vechituri din vecini. Ce prostănac jalnic încearcă să sară pe fereastră după ce a primit un birou ca ăsta? Ce cretin! El n-a putut face față presiunii. Dar eu pot. Aud telefonul bâzâind din locul unde l-am lăsat pe birou. Mă uit spre el cât să văd numele Krista Marshall pâlpâind pe ecran; e destul să mă facă să-l ridic imediat. Există apeluri pe care le ignor și apeluri pe care le preiau, însă categoric voi răspunde întotdeauna când la celălalt capăt al firului se află Krista. 

— Bună, iubito! 

— Bună ziua, domnule vicepreședinte! chicotește ea. Frate, n-o să mă satur de asta cel puțin încă o săptămână. 

— Așadar, cum faci față până acum? mă întreabă Krista. Arunc un ochi spre teancurile de acte de pe birou, concurate numai de sutele de e-mailuri ce mă așteaptă în inbox. Dacă mă duc până la toaletă, când mă întorc găsesc încă douăzeci de mesaje noi. Și pot să spun că sunt rapid la pipi. Dar știi ceva? E absolut în regulă. Săptămâna trecută am reușit să obțin această promovare ca vicepreședinte de marketing tocmai pentru că sunt în stare să fac față. Pentru că am meritat-o. Ai o săptămână de muncă pe care eu trebuie s-o revizuiesc într-o oră? Este minunat. Dă-o-ncoace! 

— Mă descurc, îi răspund. 

— Ajungi acasă în următoarele ore? mă întreabă ea. Vrei să iau niște mâncare chinezească? Este aproape șase și nu, nu sunt nici pe departe gata cu treaba. Dar, pe de altă parte, în ultima lună am ajuns zilnic acasă seara târziu, împleticindu-mă și căpiat de tot, și am înghițit numai mâncare rece sau un baton proteic, închid ochii și mi-o imaginez pe logodnica mea așteptându-mă în livingul casei noastre din cărămidă cafenie, aflată în Upper West, cu părul ei blondrozaliu strâns în cocul acela dezordonat și sexy pe care și-l prinde mereu în vârful capului și îmbrăcată în colanți negri care-i pun talia în evidență.