Nobila casă - Vol 1 si vol 2

Se numea Ian Dunross și, pe o ploaie torențială, conducea cu atenție vechea lui mașină sport MG, dând colțul spre strada Dirk care trecea pe lângă Struan Building așezată pe litoralul Hong Kongului. Era o noapte întunecoasă și vijelioasă. Pretutindeni în colonie – aici, pe insula Hong Kong, dincolo de port, în Kowloon și în Noile Teritorii care făceau parte din China –, străzile erau aproape complet pustii, toată lumea își consolida casele cu scânduri în așteptarea taifunului Mary. Al nouălea avertisment privind uraganul fusese lansat în amurg, iar vijelia care s-a iscat, și care atinsese deja 80–100 de noduri, s-a extins pe o mie de mile spre sud, aruncând ploaia orizontal pe acoperișuri și pe pantele dealurilor unde zeci de mii de imigranți ilegali din China se îngrămădeau, fără apărare, în așezări improvizate din cocioabe nenorocite. Dunross încetini, orbit, ștergătoarele, nefăcând față cantității de apă; vântul trăgea de prelata ce acoperea mașina și de ferestrele din plastic laterale.

Apoi parbrizul s-a limpezit pentru moment. La capătul străzii Dirk, drept înainte, era șoseaua Connaught și cheiul, apoi digurile și terminalul feribotului Golden, ticsit cu materiale. În partea cealaltă, în vastul port bine protejat, toate cele cinci sute de vapoare erau gata pentru orice eventualitate, cu ancorele pregătite. În față, la chei, văzu o tarabă părăsită, smulsă complet din pământ de o vijelie și azvârlită pe o mașină parcată, pe care o zdrobi. Apoi mașina și taraba s-au făcut nevăzute. Avea mâini foarte puternice și ținea bine volanul în rafalele care zguduiau violent automobilul. Mașina era veche, dar bine întreținută, cu un motor turat și cu frâne perfecte. Așteptă. Inima îi bătea normal, îi plăcea furtuna, urcă apoi încet pe trotuar pentru a parca la adăpost de vânt, chiar în fața clădirii. Apoi ieși din mașină. Era blond, cu ochi albaștri, trecut de 40 de ani, suplu și îngrijit. Purta un impermeabil vechi și șapcă. Ploaia îl udă până la piele, pentru că trebuise să meargă pe o stradă laterală, să dea apoi colțul și să se precipite spre intrarea principală a clădirii cu douăzeci și două de etaje. Pe imensa ușă se afla stema Struanilor – Leul Roșu al Scoției, în jurul căruia era încolăcit Dragonul Verde al Chinei. Adunându-și forțele, păși pe treptele largi, intrând în clădire.