ÎN URMĂTOARELE DOUĂZECI ȘI PATRU DE ORE, Sunt şanse de cel puțin cincizeci la sută ca acoperişul cabanei pe care am închiriat-o să se prăbușească peste mine şi să mă ucidă. O metaforă destul de potrivită pentru întreaga mea viaţă. Nu sunt prea multe de făcut în privinţa acestei existenţe distruse, spulberate, însă treaba cu acoperişul pare mai uşor de rezolvat. În ultima lună l-am tot sunat pe Rudy, proprietarul, cerându-i să vină să-l repare. Nu e zi să nu găsesc pe jos, pe lângă cabană, bucăţi desprinse din şindrila de pe acoperiş. Sunt aproape sigură că într-o bună zi o să mă aşez pe canapeaua din living şi când o să mă uit în sus o să văd luna de pe cer. De câteva zile încoace, apelurile mele către Rudy au devenit şi mai insistente. Se apropie o furtună mare şi dacă acoperişul n-o să fie reparat de urgență e posibil să mor aici. Aşa că i-am spus să facă bine să-şi mişte fundul încoace - fără întârziere. N-am fost prea drăguţă, dar măcar am zis ce-am avut de zis.

Acum, după alte zece mesaje, a catadicsit în sfârşit să-şi facă apariția în carne şi oase. Stăm amândoi afară, lângă cabană, iar Rudy mijeşte spre acoperiş ochii lui blegi, albaştri. E un tip costeliv, cam pe la şaizeci de ani, care arată de parcă ar mânca doar una sau două mese solide pe zi. Se scarpină în ţepii cărunți ai bărbii nerase de două zile şi îşi potriveşte mai bine pe cap nelipsita lui şapcă gri, ponosită. Ca de obicei, duhneşte groaznic a fum de tigară. Când m-am mutat în cabană, putoarea aia m-a năucit complet şi mi-a luat o săptămână să aerisesc cât de cât. Însă chiar şi acum, la luni bune de la mutare, mirosul tot a rămas impregnat prin mobile. - Mie mi se pare în regulă, Casey, spune el. Strâng tare din pumni, abia reuşind să-mi țin furia în frâu. - Cum? Cum ți se pare ție în regulă? Uită-te la şindrila asta căzută peste tot pejos! De fapt, am adunat pătrățelele turtite de lemn într-o grămăjoară spre care gesticulez acum mânioasă. Nu înţeleg pe deplin cum se construieşte un acoperiş, însă ştiu că aceste chestii trebuie să-l ţină laolaltă. Faptul că tot cad de pe casă nu e semn bun pentru acoperişul meu. Deocamdată, la orizont nu se întrevede decât o ploaie vijelioasă. Dar când o să înceapă să ningă, într-o lună, două? Las-o încolo de treabă. Într-o bună zi o să mă trezesc îngropată în nămeţi.