Angoasa aparţine inevitabil vieţii noastre. Luând mereu chipuri noi, ea ne însoţește de la naștere până la moarte. Istoria umanităţii lasă mereu să se vadă noi și noi încercări de a o stăpâni, a o diminua, a o învinge sau a o lega. În aceste direcţii au făcut eforturi magia, religia și știinţa. Protecţia asigurată de Dumnezeu, de iubirea generoasă, de cercetarea legilor naturii sau de asceza ce refuză lumea și de cunoștinţele de filosofie nu reușește să suspende angoasa, dar poate să ne ajute să o suportăm și poate să o facă fructuoasă pentru dezvoltarea noastră. Rămâne o iluzie să credem că putem trăi o viaţă fără angoasă; ea ţine de existenţa noastră și este o reflectare a dependenţelor noastre și a cunoașterii condiţiei noastre de muritori. Putem numai încerca să dezvoltăm forţe care să i se opună: curajul, încrederea, cunoașterea, puterea, speranţa, smerenia, credinţa și iubirea. Acestea ne pot ajuta să admitem angoasa, să ne confruntăm cu ea și să o învingem mereu. Trebuie să privim cu scepticism acele metode, indiferent de natura lor, care ne promit că ne eliberează de angoasă; acestea nu sunt pe potriva realităţii condiţiei umane și trezesc speranţe iluzorii. Dacă angoasa aparţine inevitabil vieţii noastre, acest lucru nu înseamnă că am fost permanent conștienţi de ea. Totuși ea este prezentă întotdeauna și poate intra în conștiinţă în orice clipă, dacă este constelată în interior sau în exterior de vreun eveniment. Atunci noi avem în general tendinţa de a o tăgădui, a o evita și am dezvoltat o mulţime de tehnici și metode de a o refula, de a o amorţi, de a o înșela sau de a o nega. Dar după cum moartea nu încetează să existe numai pentru că noi nu ne gândim la ea, tot așa nici angoasa nu va înceta să existe. 

Angoasa există independent de cultura și stadiul de dezvoltare ale unui popor sau individ — ceea ce se schimbă sunt numai obiectele angoasei, ceea ce stârnește angoasa de fiecare dată și pe de altă parte variază mijloacele și măsurile pe care le folosim pentru a lupta cu ea. Astăzi, în general, nu ne mai temem de tunete și fulgere, iar eclipsele de soare și de lună au devenit pentru noi interesante spectacole naturale, dar nu mai sunt experienţe angoasante, deoarece știm că ele nu înseamnă o dispariţie definitivă a acestor astre și nici vreun posibil sfârșit al lumii. În schimb cunoaștem astăzi frici pe care culturile anterioare nu le cunoșteau; ne temem de bacterii, de noile maladii, de accidente de circulaţie, de vârstă și singurătate. Dimpotrivă, metodele de combatere a angoasei nu s-au schimbat atât de mult. În locul jertfelor și vrăjilor magice astăzi au apărut mijloace moderne farmaceutice care acoperă angoasa, care nu dispare. Cea mai importantă posibilitate nouă de elaborare a angoasei este astăzi psihoterapia, sub numeroasele sale înfăţișări: ea descoperă pentru prima oară istoria dezvoltării angoasei în individ, cercetează dependenţa ei de condiţiile individual-familiale și socio-culturale și face posibilă confruntarea cu angoasa, în scopul elaborării fructuoase a angoasei, prin maturizare.