În locul unde rîul Floss îşi largeşte albia şi apele lui aleargå printre malurile verzi către mare şi către fluxul mîngîietor care-i goneşte in întimpinare, o cimpie largà îi aţine calea, cuprinzîndu-l într-o caldă îmbrățişare. Purtate de fluxul puternic, corabiile negre, încărcate cu scînduri de brad mirosind reavan, cu saci doldora de semințe grele, uleioase, de in sau maldare de cârbune cu sclipiri întunecate alunecă spre oraşul St. Ogg's ale cárui vechi acoperişuri din olane roşii şi dana cu frontoane largi se ivesc între dealul împădurit şi malul rîului, împrumutînd apei o nuanţà caldă, purpurie, sub privirea furişă a soarelui de februarie. În depărtare, de o parte şi de alta, se întind păşuni bogate şi loturi de pămînt negru, unele pregătite să primească semințele plantelor cu frunze verzi şi late, altele smălțuite de culorile cerealelor de toamnă cu fir plăpînd. Ici-colo, în spatele gardurilorvii, se mai zăresc ràmăşiţele grămezilor de snopi aurii din anul trecut; pretutindeni, printre arbuşti, răsare coroana cite unui copac, iar corabiile din departare par să-şi înalte catargele şi să-şi întindă pînzele cărămizii printre ramurile răsfirate ale frasinilor. 

În apropierea oraşului cu acoperişuri roşii, pirîul Ripple işi varsà apele zglobii în albia rîului Floss. Cit de încintător e acest piriucu undele lui întunecate şi nestatornice! Cind rătăcesc pe mal şi ascult susurul monoton al apei, ca glasul unei fiinţe duioase ce nu te poate auzi, rîul pare o faptură vie, un tovaraş. Îmi amintesc de sálciile mari, plingătoare... Imi amintesc podul de piatra. Aici se afla moara Dorlcote. Cu toate că norii atîrnă ameninţători şi dupá-amiaza e pe sfirşite, vreau sä zäbovesc cîteva clipeaici, pe pod, şi s-o privesc. E plácut s-o priveşti, chiar şi la sfirşitde februarie, în acest anotimp desfrunzit: poate că vremea rece şi umedă adaugă şi mai mult farmec casei primitoare şi îngrijite,de o virstä cu ulmii şi castanii care o adapostesc de vîntul din miazanoapte. Apele umflate ale rîului ajung pînà la dumbrava de sălcii, înecînd pe jumatate fişia de iarba care înconjoaraograda din faţa casei. Stau şi mă uit la şuvoiul de apá, la iarba proaspatá, la pulberea delicatá de un verde-argintiu care îndulceşte contururile trunchiurilor groase şi ale ramurilor ce sclipescpe sub crengutele purpurii, golaşe, şi simt cît mi-e de dragà apa; invídiez ratele albe care se virá cu capul la fund, printre salcii,fără să se sinchisească că par atît de caraghioase pentru lumea mai uscată de deasupra lor.