Ploile de primăvară înmuiaseră pământul, așa că Dunk nu avea niciun fel de problemă cu săpatul mormântului. Alesese pentru bărbatul căruia îi plăcuse întotdeauna să privească apusul un loc pe coasta dinspre vest a unui deal jos. – S-a mai dus o zi, obișnuia el să spună oftând, și cine știe ce ne vor aduce zorile, nu-i așa, Dunk? Ei bine, una dintre acele dimineți îi întâmpinase cu ploi ce le pătrunseseră până la oase, cea de după îi așteptase cu rafale de vânt, îmbibate de ploaie, iar următoarea le adusese frigul. Până într-a patra zi, bătrânul era prea slăbit ca să mai poată călări. Iar acum murise. Cu doar câteva zile în urmă cântase, în timp ce băteau cărările, vechea melodie despre călătoria spre Gulltown, în căutarea unei domnițe frumoase, numai că în loc de Gulltown el spunea Ashford. Hai la Ashford să vedem prințesa, haili-hailo, își zicea Dunk cu tristețe, pe când săpa. Când groapa a fost suficient de adâncă, a ridicat trupul bătrânului pe brațe și l-a cărat până acolo. Fusese un om mărunt și subțiratic; fără tunica din zale, coif și teaca sabiei părea să nu fie mai greu decât un sac de frunze. Dunk era neobișnuit de înalt pentru vârsta lui. Un băiat de șaisprezece sau șaptesprezece ani (nimeni nu știa exact), greoi și păros, cu o construcție masivă, ce se apropia de doi metri; și doar ce începuse să se dezvolte. Bătrânul îi lăudase adesea forța, fiind mereu generos cu aprecierile la adresa lui. Doar atât avea de oferit. Băiatul a culcat trupul pe fundul mormântului și a rămas un timp deasupra lui. Mirosul ploii se simțea din nou în aer și el știa că trebuie să umple groapa înainte să se pornească apele, dar îi venea pur și simplu prea greu să arunce pământ pe chipul acela trecut și obosit. Trebuia să fi fost un septon pe aici, să-i spună niște rugăciuni, dar nu mă are decât pe mine. Moșneagul îl învățase pe Dunk tot ce știa despre săbii, scuturi și lănci, dar nu se pricepuse niciodată la a-l deprinde cuvintele. – Ți-aș lăsa sabia, dar o să ruginească în țărână, a zis el la final, cu părere de rău. Cred că o să-ți dea zeii una nouă. Mi-aș dori să nu fii murit, ser. Tânărul a făcut o pauză, neștiind ce-ar mai fi putut spune. Nu cunoștea nicio rugăciune, nu pe de-a-ntregul; de altfel, bătrânul nu se prea ruga.