Ce este personalitatea? nainte de a intra la gimnaziu, Martha şi-a dus fiul la un specialist psihopedagog pentru a fi supus unui test. Dorea să știe dacă Martin, în vârstă de 10 ani, este suficient de dotat pentru a urma cursul superior. Şi astăzi Martha mai trăiește cu mândrie acele clipe când a aflat rezultatul testului: „Fiul dumneavoastră este un copil superdotat." Coeficientul de inteligență al lui Martin se situa cu mult peste medie. Nu exista nici cel mai mic motiv să-şi facă griji în privința viitorului fiului său. Dar lucrurile au ieşit cu totul altfel. Curând Martha a primit şi confirmarea profesorilor că Martin este, într-adevăr, inteligent, dar, din păcate, nu vrea să muncească. În clasa a V-a s-a produs marea bombă: Martin nu a promovat clasa, din cauză că là patru materii nu obținuse nota de trecere. Așa încât a trebuit să repete anul, dar datorită rezultatelor slabe a abandonat școala în cele din urmă. Problema lui Martin nu era lipsa inteligenței. Problemele sale erau de ordin personal: îi lipsea voința și avea un comportament instabil. Chiar şi când încerca să fie altfel, nu se putea înfrâna. De fiecare dată lua hotărâri corecte pe care însă avea curând să le abandoneze. În timp ce în fanteziile sale viitorul apărea într-o Jumină extraordinară, realitatea hotăra altfel, încât toate planurile sale dispăreau aidoma baloanelor de săpun. Pentru toți cei din jur, Martin era un pierde-vară. Fiecare încercase să-l mobilizeze, dându-i sfaturi binevoitoare: „Trebuie numai să vrei şi vei reuşi" îi spuneau ei. Sau: „Incearcă şi învață să faci ceva util".