Lucrarea de faţă reprezintă o scriere autobiografică a lui G.I. Gurdjieff, unul dintre cei mai misterioşi oameni ai secolului XX. Povestea seamănă cu un minunat covor oriental care se desfăşoară, elegant, înaintea noastră. La vederea bogatelor sale ornamente, ceva în noi tresare şi ne călăuzeşte către o cunoaştere ascunsă în profunzimea acestor istorisiri, o cunoaştere ce se dezvăluie pas cu pas, fără însă a face apel la limbajul explicativ al sistemelor teologice, filosofice sau psihologice.

Autorul şi remarcabilii săi însoţitori ne oferă exemplul unor valori cu adevărat umane, atemporale, prezente în toate civilizaţiile. Va recunoaşte, oare, omul de astăzi, în căutarea sa, în lupta sa personală, aceste valori? După căutări de zeci de ani, Gurdjieff a aflat adevărul. A ales să-l împărtăşească, înţelegând importanţa misiunii de a-l trezi pe om.

S-a scurs exact o luna de când am terminat prima serie a scrierilor mele (n.n «Povestirile lui Belzebut către nepotul său) - adica exact acea perioada de timp pe care mi-o propusesem pentru a ma devota in exclusivitate odihnei şi meditației. Aşa cum scriam in ultimul capitol al acestei prime serii, mi-am promis mie însumi că în respectiva perioadă de timp nu voi mai scrie nici mácar un rånd, ci mă voi limita doar să mà odihnesc şi să beau sticlele de calvados vechi ce se afla fla prin voinţa providenţei la dispoziția mea în pivnița de la castelul Prieuré, înmagazinate acolo încă din secolul trecut de cátre oameni care întelegeau adevăratul sens al vieții. M-am decis astăzi fără nici un efort, ci dimpotrivă, cu cea mai mare plăcere så purced la a doua serie a scrierilor pe care mi le-am propus, desigur cu ajutorul tuturor fortelor corespondente ale universului şi in plus de data aceasta și cu ajutorul rezultatelor cosmice conforme cu Legea - ce îmi împresoară ființa din toate părțile şi care izvorăsc din urarile de bine ale cititorilor primei serii. Ca o noutate, imi propun acum să dau o noua forma unor idei pe care mi le-am notat pentru această a doua serie, în speranţa ca ele vor servi drept material pregátitor constructiv pentru a trezi în conştiința altor fiinte similare mie o lume nouà o lume care, dupa parerea mea, poate fi percepută cu uşurință, fără nici cel mai mic impuls de îndoială, de către toate tipurile de gândire umană şi care urmează să înlocuiască lumea iluzorie pe care oamenii contemporani şi-o reprezintă lor inşile. Într-adevar, mintea omului contemporan, indiferent de nivelul intelectual pe care se află acesta, este capabilă să ia cunoştinţă de lumea exterioară numai prin intermediul unor date care, de câte ori sunt activate intr-un mod accidental sau intenționat, stârnesc in el cele mai felurite şi fantastice impulsuri. Iar aceste impulsuri, ce afectează continuu ritmul tuturor asociațiilor sale mentale, conduc gradat la dizarmonia întregii sale fiinte, generând rezultate cel puţin neplăcute, încât este imposibil pentru orice om care este capabil saså se izoleze chiar și câtuși de puțin de influentele mediului în care trăieşte și care doreşte să analizeze aceste fenomene într-un mod suficient de serios, să nu fie realmente zguduit (de exemplu, scurtarea cu fiecare deceniu a duratei medii de viata).