Când mi s-a dat ordin să trec cu detașamentul de pază pe Nistru, am salutat cu multă bucurie această noutate și m’am bucurat cu atât mai mult, cu cât vedeam mutra plouată a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, fetele vesele și viața asta cu sindrofii, cu baluri, cu întâlnairi furișe, de orășel basarabean, care, la urma urmei, oricât de mic, oricât de strâmt și de noroios o fi, e totuși un orășel. Pentru mine ordinul venea tocmai la timp. Într’o bună dimineață, zorile mă găsiră lângă o lungă masă, pe care cărțile o ocoliseră de mii de ori în goana celui mai accelerat chemin de fer pe care l-am văzut vreodată în proaspăta, dar mult încercata mea carieră de jucător de cărți. Aveam dinainte-mi exact suma de lei douăzeci, cu care începusem pontajul. În timpul nopței suma asta crescuse fantastic, scăzuse brusc ca un termometru sub năpraznicia crivățului siberian, se ridicase iarăși, îmi îmbrâncise inima în aceleași subite și sufocante oscilații, pe care le făcea norocul zănatec venind spre mine și părăsindu-mă, atât de nenumărate ori, într’un atât de restrâns timp! Hârtiuța albastră de dinainte-mi atât de lipsită de valoare în vremurile astea tot atât de bune și tot atât de rele, ca oricare altele, mă desgusta cu desăvârșire. Un semn pe care i-l făcusem cu creionul înainte de a o arunca în iureșul jocului, dintr’o curioasă obișnuință, îmi stârni un zâmbet de silă pe buzele uscate de fumul țigaretelor și de vinul văpsit cu astringente boieli sângerii; aveam în față chiar hârtia cu care pornisem cu douăsprezece ore înainte, în căutarea unui noroc factice. 

Cu un gest teatral o aruncai dinaintea noului bancher și fără să mai aștept care-i este soarta, plecai cu un aer de inspirat, strângându-mi umerii înfiorați de plăcutul venin al vârfurilor de ace, pe care le înfig în sângele moleșit nopțile pierdute. Însă înainte de a mă duce la cazarmă, mă îndreptai spre poștă; și acolo, pe pupitrul scâlciat, în praful stârnit de măturoiul omului de serviciu, am compus o vastă comandă către una din cele mai mari librării din București. Am cerut numai cărți serioase, mai mult de știință: Istorie, Filosofie, Chimie, Fizică, Matematică, Sfânta Scriptură, Koranul, Iliada și o grămadă de texte latinești și grecești, cu două enorme dicționare: atât cât să-mi ajungă pe doi ani de zile, ca să mă satur de cetit și de învățat. De altfel nu eram la prima mea hotărâre de a înlocui cărțile lui Grimaud cu cărți propriu zise: dar până acum nu făcusem decât mici încercări.

 Comandam câteva romane și câteva volume de versuri și cu asta credeam că am sfârșit-o cu nopțile pierdute. Chemam în ajutor litera-tura să mă scape de setea de viață! Acum însă, judecând după dimensiunile comandei și după gravitatea obiectului ei, nu-mi mai rămânea nicio îndoială, că aceeace întreprindeam, era din cale afară de serios. Și ca o dovadă că însuși Destinul se asocia cu mine, ca sămi arate că sunt menit unei căi cu totul alta decât celei pe care apucasem, făcu astfel încât, după câteva zile, cărțile să sosească în acelaș ceas cu ordinul de plecare pe Nistru. În primele momente mă gândeam nici să nu-mi iau rămas bun dela Marusea. Un om hotărât s’o rupă cu totul de ceilalți, deci și de prietena lui intimă, trebue să pornească în pas gimnastic și nici măcar să nu se mai uite înapoi. Dar reversul gândului îmi spunea: un om hotărât trebuie să revadă până în momentul clipei finale tot, de ceia ce are să se despartă și dacă inima lui nu-i va da niciun brânci înapoi el va porni senin, mândru, conștient de tăria lui. Am chemat deci pe Marusea - la ea nu mă mai duceam de loc după cele petrecute - și dânsa s’a grăbit să vină într’o stare de neliniște și de tristețe, care mi-a dat imediat conștiința superiorității mele. Mândria numai o împiedeca să izbucnească în plâns; dar dacă o clipă sprâncenele ei încordate de încăpățâ-narea-i rusească, și-ar fi destins arcurile strânse la maximum, vedeam bine că lăcrămile i-ar fi inundat fața potop. M’a înduioșat mult această slăbiciune omenească, ce se vedea tot mai clar pe măsura sforțărei, pe care biata fată o făcea ca s’o ascundă. Ori cum, era pentru mine toată această zbuciumare!