Ma. duceam adeseori acolo, ca să-i Un tovărăşie unui tînăr poet dalmat, pe care o pasiune nefericita. pentru o umbră (iubita lui era o ,.regină a ecranului" şi numai pe ecran îi zimbise) ii condamna la nebunie. Deoarece era de obicei liniştit, directorul acelui sanatoriu pentru nebuni - pitic de statura., dar uriaş ca gra.stme - ne permitea să stăm împreună în gradină. Ici şi colo, la umbra cedrilor şi a castanilor, se aflau mese rotunde de fler şi scaune. ca la cafenele. Inflnnierl slabi, îmbrăcatl în alb, treceau 1 irlfn:1-~ ~o!eat:d~~~~ ;:s:;: :~~ de vorbă cu poetul, un alt pensionar se apropie de masa noastră. Era un monstru de vreo cincizeci de ani, îmbrăcat în verde deschis. Înalt, dar prost fa.cut. Era pe de-a-ntregul spin: nici păr, nici sprincene, nici musta.t:t, nici barba.. Un boţ inform de piele goală, cu excrescenţe roşietlce. Fata ii era foarte lata, tar tenul întunecat. aproape violet. Un ocht părea albastru precum cerul. hătind în cenuşiu; celalalt aproape verde. cu dtmgi galbene de baga. Avea falet pa.trate şi puternice; buz.ele groase. dar livide. se deschideau într-un zîmbet cu totul metalic. de aur. Îl salută pe poet fără nici o vorbă şi se aşeză lînga. noi. Nu deschise gura. dar parca ca urmarcşte cu interes discuţiile noastre. Aveam sa aflu după aceea. de la prietenul meu, că acesta era Gog