Concluzia lui Maslow cu privire la pericolul perfecționismului ne arată încă o dată de ce Maslow a gândit cu mult înaintea epocii sale. Maslow înțelesese fără îndoială că frica pervazivă de eșec și de a nu fi la înălțimea așteptărilor este în contradicție cu procesul de autoactualizare și de îndeplinire a propriului potențial. Maslow (1968) a ajuns la concluzia că goana după perfecțiune duce, în cele din urmă, la trăirea unor sentimente de „maximă ostilitate față de speranțele normative“ (p. 147). Această carte este, în esență, despre modul în care perfecționismul poate deveni un pericol atunci când ajunge să fie definitoriu pentru copii și adolescenți. Trăim într-o epocă în care mult prea mulți tineri sunt supuși cerințelor de a fi perfecți sau trăiesc nevoia de a fi perfecți. Această presiune atotprezentă există, deși mai toată lumea este de acord că perfecțiunea nu există. Concentrarea noastră asupra perfecționismului la copii și adolescenți reflectă un interes în creștere față de acest subiect în rândul cercetătorilor și al publicului larg din ultimul deceniu. Teoria perfecționismului a suferit la începutul anilor 1990 transformări conceptuale centrate pe perfecționismul multidimensional și pe modalitățile de evaluare a acestuia (Frost et al., 1990; Hewitt & Flett, 1990, 1991). Totuși, majoritatea cercetărilor inițiale s-au axat pe perfecționismul la adulți. 

De-abia la începutul acestui secol s-a remarcat o creștere a numărului de studii cu privire la perfecționismul la copii și adolescenți. Călătoria noastră împreună, ca parteneri de studiu în domeniul perfecționismului, a urmat același tipar general. Primii zece ani de colaborare au fost dedicați studiului perfecționismului la adulți. Cercetările vizând perfecționismul la copii au fost destul de limitate în timpul acestor primi zece ani de colaborare. Eforturile noastre s-au axat mai ales asupra dezvoltării și evaluării scalei perfecționismului la copii și adolescenți, Child-Adolescent Perfectionism Scale. Începutul acestui secol a adus eforturi mai concentrate, desfășurate în laboratoarele noastre, privind studiul perfecționismului multidimensional la copii și adolescenți, vizând în primul rând asocierile dintre perfecționism, stres și suferința psihologică. În ultimii zece ani, am pus la punct un program de cercetare cuprinzător, vizând originile perfecționismului, precum și manifestările perfecționismului în contexte aplicate. Desigur, întotdeauna am pus accent pe reducerea consecințelor nedorite ale perfecționismului la copii și adolescenți. Această carte reflectă încercarea noastră de a oferi un rezumat comprehensiv și bine documentat al cercetărilor privind perfecționismul la tineri și modul în care se dezvoltă acesta. De ce este important să ne îndreptăm atenția asupra felului în care ia naștere perfecționismul? Am observat într-un studiu publicat în 2022 că numărul cercetărilor privind perfecționismul a crescut exponențial (Flett & Hewitt, 2002b) și că această creștere a tot continuat. Ne putem imagina că masteranzii, doctoranzii și tinerii cercetători interesați de studiul perfecționismului s-ar putea simți copleșiți de numărul imens de lucrări pe această temă. Să ne reamintim ce spunea Donald Hebb cu privire la această creștere a numărului de studii, atunci când s-a plâns, în 1974, că „datele științifice sunt împrăștiate peste tot“ (p. 71), iar numărul mare de publicații poate să împiedice crearea unei perspective coerente, întrucât este greu să vezi, într-o pădure, acei copaci care merită remarcați, fiindcă sunt constant acoperiți de „tufele de detalii nesemnificative“. Observația lui Hebb ne aduce aminte să ne îndreptăm atenția asupra pilonilor fundamentali ai cunoașterii, un sfat înțelept în contextul în care scopul nostru este acela de a înțelege perfecționismul.