La început, nu prea îi vedeai utilitatea, dar, ca să nu pari depăşită,
te-ai lăsat tentată de un model foarte simplu, cu un abonament
în care erau incluse serviciile de bază. În primele zile, te-ai
surprins uneori sporovăind cam tare în restaurant, în tren sau pe
terasele cafenelelor. E adevărat că era practic şi liniştitor să poţi
vorbi oricând cu familia şi cu prietenii.
Ca toată lumea, ai învăţat să scrii SMS-uri, folosind o tastatură
minusculă, şi te-ai obişnuit să le trimiţi cât ai clipi. Ca toată
lumea, ai renunţat la agendă pentru a o înlocui cu versiunea ei
electronică. Ai trecut cu atenţie în memorie numerele cunoştinţelor
tale, ale rudelor şi ale iubitului. Le-ai camuflat pe cele ale
foştilor, precum şi codul pin al cardului, pe care-l uiţi adesea.
Chiar dacă făcea fotografii de proastă calitate, ai folosit aparatul
foto al telefonului tău mobil. Era chiar mişto să ai mereu la
îndemână o fotografie amuzantă pe care să le-o arăţi colegilor.
De altfel, toată lumea făcea la fel. Era un obiect la modă :
barierele dintre viaţa personală, viaţa profesională şi viaţa socială
se ştergeau. Şi mai ales, cotidianul devenise mai urgent, mai
flexibil, impunându-ţi să jonglezi în permanenţă cu programul
tău.