-Tom, deschide-mi!
Strigătul se pierdu în vânt şi rămase fără răspuns.
- Tom! Sunt eu, Milo. Ştiu că eşti acolo. Ieşi din bârlog, fir-ar să fie!
Malibu
Comitatul Los Angeles, California
O casă pe plaja
De mai bine de cinci minute, Milo Lombardo lovea fără întrerupere în jaluzelele din lemn
care dădeau spre terasa casei celui mai bun prieten al său.
-Tom! Deschide sau sparg uşa! Ştii că sunt în stare de asta!
În cămaşă ajustată pe talie, costum bine croit şi cu ochelari de soare pe nas, Milo avea figura
cătrănită din zilele lui proaste.
Mai întâi crezuse că timpul va vindeca rănile lui Tom, dar, departe de a se risipi, criza prin
care trecea nu făcuse decât să se agraveze. În ultimele şase luni, scriitorul nu mai ieşise deloc
din casă, preferând să se baricadeze în închisoarea lui aurită, fără să răspundă nici la soneria
telefonului mobil, nici la cea a interfonului.
- Ţi-o mai cer încă o dată, Tom: lasă-mă să intru!
În fiecare seară, Milo bătea la uşa reşedinţei de lux, dar nu se alegea ca reacţie decât cu
înjurăturile vecinilor şi cu intervenţia inevitabilă a patrulei de securitate care veghea asupra
liniştii bogaţilor locuitori ai enclavei Malibu Colony.
De data asta totuşi, nu mai era timp de tergiversări: trebuia să acţioneze înainte de a fi prea
târziu.