Ca prietenă şi executor literar al Hannei Arendt, am pregătit Viaţa spiritului pentru publicare. În 1973, partea intitulată Gândirea fusese prezentată sub o formă mai scurtă ca Prelegeri Gifford la Universitatea din Aberdeen, iar în 1974 a fost prezentată în acelaşi mod şi partea introductivă din Voirea. Ambele au fost expuse, tot sub o formă mai concisă, ca prelegeri universitare la New School of Social Research din New York în 1974/5 şi în 1975· Istoricul lucrării şi al pregătirii ei editoriale va fi relatat în postfaţa editoarei, aşezată la sfârşitul celor două volume. Volumul al doilea mai cuprinde şi un apendice despre Judecare, extras dintr-un curs despre filozofia politică a lui Kant ţinut de autoare la New School în 1970. În numele Hannei Arendt, adresez mulţumiri profesorilor Archibald Wernham şi Robert Cross de la Universitatea din Aberdeen, precum şi doamnelor Wernham şi Cross, pentru amabilitatea şi ospitalitatea lor din perioadele petrecute de ea acolo în calitate de conferenţiar Gifford. Mulţumesc deopotrivă senatului Universităţii, din partea căruia a primit invitaţia de a conferenţia. Dinspre partea mea, ca editor, adresez mulţumiri în primul rând domnului Jerome Kohn, asistent de catedră al dr. Arendt la New School, pentru ajutorul său neprecupeţit în rezolvarea unor dificile chestiuni textuale, precum şi pentru silinţa şi grija depuse în depistarea şi verificarea referinţelor. Domnului Kohn şi lui Larry May le sunt recunoscătoare pentru pregătirea Indicelui lucrării. Adresez mulţumiri speciale doamnei Margo Viscusi pentru răbdarea de înger vădită în redactilografierea unui manuscris încărcat cu o mulţime de inserţii şi intercalări scrise de mâini diferite, precum şi pentru pertinentele ei întrebări editoriale. Soţului său, dl Anthony Viscusi, îi mulţumesc pentru manualele universitare pe care mi le-a împrumutat, înlesnindu-mi în mare măsură verificarea unor citate nesigure. Îi mulţumesc şi soţului meu, James West, pentru multitudinea de manuale universitare de filozofie din biblioteca sa şi pentru disponibilitatea de a discuta despre manuscris şi despre ocazionalele perplexităţi întâlnite în acesta, de asemenea pentru felul său hotărât de a tăia mai multe noduri gordiene din planul şi aranjamentul de ansamblu ale acestor volume. Rămân îndatorată co-executoarei Lotte Kohler pentru a fi oferit redactorilor editurii accesul la cărţile relevante din biblioteca Hannei Arendt, ca şi pentru dăruirea şi promptitudinea în a ajuta ori de câte ori a fost nevoie. Multe mulţumiri li se cuvin Robertei Leighton şi echipei sale de la editura Harcourt Brace Jovanovich pentru enormele lor strădanii şi priceperea arătate în lucrul la manuscris, cu mult peste practica editorială obişnuită. Mulţumesc călduros domnului William Jovanovich pentru interesul pe care l-a arătat personal Vieţii spiritului, interes evident deja în prezenţa sa la trei dintre Prelegerile Gifford de la Aberdeen. Pentru dumnealui, Hannah Arendt a fost mult mai mult decât o „autoare", după cum şi ea a preţuit, la rându-i, nu doar prietenia lui, ci şi înţelegerea sa profundă a textului şi comentariile critice pe marginea acestuia. După moartea ei, dl Jovanovich m-a încurajat şi m-a susţinut prin lectura-i atentă a textului editat şi prin sugestiile în legătură cu folosirea materialului despre Judecată din prelegerile despre Kant. Se cuvine de asemenea să mulţumesc prietenilor mei Stanley Geist şi Joseph Frank pentru disponibilitatea lor de a-mi veni în ajutor în anumite probleme lingvistice ridicate de manuscris. Şi prietenului meu Werner Stemans de la Institutul Goethe din Paris, în chestiuni de limbă germană. Merită mulţumiri săptămânalul Ihe New Yorker, care a publicat Gândirea cu câteva mici schimbări; îi sunt recunoscătoare lui William Shawn pentru reacţia sa entuziastă la manuscris - reacţie ce ar fi bucurat-o mult pe autoare. În sfârşit şi mai presus de toate, îi mulţumesc Hannei Arendt pentru privilegiul de a fi lucrat pe o carte a ei.