Dacă lucrurile ar » fost aranjate ca de obicei în familia reginei Victoria — cu alte cuvinte, exact cum ar »dorit regina —, tatăl Mariei a României nu s-ar » căsătorit niciodată cu mama ei. Dar obiecțiile reginei nu au fostluate în seamă și, la 23 ianuarie 1874, a avut loc căsătoria dintre cel de-al doilea »u al său, principele Alfred, duce deEdinburgh*, cunoscut în familie drept Aµe, și marea ducesă Maria Alexandrovna, singura »ică a țarului. Regina încercase de multă vreme să-l însoare pe Aµe pe alte meleaguri. Cu 12 ani în urmă, îl plasase cumână fermă într-un con de umbră, pregătind între timp terenul pentru întâlnirea fratelui mai mare, Bertie(Edward al VII-lea de mai târziu), cu grațioasa principesă Alexandra a Danemarcei. Victoria însăși îi scria»icei celei mari, Vicky, principesă moștenitoare a Germaniei: „Aµe ar » gata s-o ia de nevastă imediat și, ladrept vorbind, dacă B. ar refuza, i-aș recomanda lui Aµe să se logodească și să se căsătorească cu ea peste treiani. Va » înstărit — are perspective frumoase și e un om fermecător.“1 La vremea aceea, ducele de Edinburgh avea doar 18 ani. Perspectivele și starea lui materială însemnaumoștenirea ducatelor germane de Coburg și Gotha. 

Deși la momentul respectiv regina îl prefera — pentruînsurătoare — fratelui său mai mare, aceasta nu-și putea permite să ignore prioritățile dinastice: trebuiarespectată ordinea de succesiune la tron. Victoria s-a simțit ușurată când principele de Wales s-a căsătorit cuprincipesa Alexandra (Alix) a Danemarcei, în martie 1863. A fost, însă, mai puțin mulțumită atunci cândtânărul duce de Edinburgh nu și-a ascuns admirația pentru soția fratelui său; regina i-a mărturisit acestetemeri surorii lui mai mari, Vicky: „Îți pot spune, con»dențial, că facem tot ce ne stă în putință să-l ținem departe [pe ducele de Edinburgh]de Marlborough House [reședința principelui și a principesei de Wales], pentru că se dovedește mult preaîndrăgostit de Alix ca să-i permitem să stea prea mult pe acolo fără a distruge fericirea a toţi trei, iar Aµe nuare tăria de spirit (sau, mai curând, de principii și de caracter) pentru a rezista tentației, și asta seamănă cu unjoc cu focul. Dragul de tata spunea întotdeauna că admirația și chiar dragostea nu sunt un păcat — și nici nupoți împiedica impulsurile naturale —, dar e de datoria ta să eviți tentația cu orice chip. Îți poți imagina câtde mult ne îngrijorează situația. Iar Aµe e foarte dornic să se însoare și sper să-și poată canaliza afecțiunea cumultă statornicie, chiar dacă se va putea căsători de-abia peste doi ani.