Cred absolut și cu tărie în fenomenul de citire a gândurilor.
Pentru mine, acesta prezintă la fel de mult mister ca și înțelegerea
a ceea ce spune cineva când îmi vorbește. Ba chiar ar putea fi mai
puțin misterios. Din punctul meu de vedere, citirea gândurilor nu
are nimic controversat. De fapt, este complet naturală. Cu toții
facem asta, tot timpul, fără măcar să ne dăm seama. Dar desigur
că suntem mai mult sau mai puțin pricepuți și mai mult sau mai
puțin conștienți de acest lucru. Eu sunt convins că, dacă știm ce
facem și cum facem, vom putea să ne antrenăm să devenim și mai
buni. Și acesta este și scopul cărții de față. Deci ce facem, mai
exact? La ce mă refer când spun că ne citim gândurile unii altora?
Ce înseamnă, de fapt, „citirea gândurilor“?
Pentru început, aș vrea să explic la ce nu mă refer. În psihologie
există ceva denumit citirea gândurilor și este unul dintre motivele
pentru care atât de multe cupluri ajung să facă terapie. Se
întâmplă când o persoană presupune că cealaltă persoană poate
să‑i citească gândurile:
„Dacă chiar mă iubește, ar trebui să știe că nu voiam să merg
la petrecerea aceea, deși am fost de acord să merg!“