FIUL BRAHMANULUI 

La umbra casei, la soare pe malul fluviului, în preajma bărcilor, la umbra pădurii de sălcii, la umbra smochinului, Siddhartha, tânărul şoim, frumosul fiu de brahman, creştea împreună cu prietenul său Govinda, fiul de brahman. Soarele îi bronza umerii palizi pe malul fluviului, la scăldat, la ritualul sfânt al spălării trupului, al jertfirilor sacre. Umbra se strecura în ochii săi negri în crângul de mango, la jocurile băieţilor, la cântecul mamei, la ritualul sacrelor jertfiri, la pildele învăţatului său tată, în timpul discuţiilor purtate de înţelepţi. Siddhartha lua parte încă de multă vreme la discuţiile înţelepţilor, exersa împreună cu Govinda lupta retorică, exersa împreună cu Govinda arta contemplării, serviciul meditării profunde. Începuse chiar să înţeleagă cum să rostească cuvântul cuvintelor, cuvântul Om, cum să se pătrundă de el cu toată fiinţa în timpul inspirării şi cum să-l scoată din sine în timpul expirării, încordându-şi sufletul şi aureolându-şi fruntea cu strălucirea unei gândiri limpezi. Începuse chiar să priceapă a-l şti în străfundurile fiinţei sale pe Atman indestructibilul, cel de o fiinţă cu Cosmosul. Inima tatălui său tresălta de bucurie văzând cum fiul său învăţa însetat de cunoaştere, văzând cum din el avea să crească un mare înţelept şi preot, un adevărat prinţ printre brahmani. Pieptul mamei sale tresălta de plăcere când îl privea, când îl vedea păşind, când vedea cum se aşeza şi se ridica frumosul şi puternicul Siddhartha, păşind cu picioarele sale suple şi dându-i bineţe cu o cuviinţă deplină. În inimile tinerelor fiice de brahmani se înfiripa dragostea atunci când Siddhartha trecea pe uliţele oraşului cu fruntea lui strălucitoare, cu ochii săi regeşti, cu mijlocelul său mlădios.