În septembrie 1921, o şcolăriţă talentată pe nume Patricia şi John, un coleg precoce, au fost aleşi din clasele lor din San Francisco de către Lewis Terman, psiholog la Universitatea Stanford. Doctorul Terman căuta copii dotaţi şi le ceruse profesorilor să îi aleagă pe cei mai sclipitori elevi din clasele lor. Îl interesau mediile din care proveneau liderii intelectuali şi îşi pusese întrebarea dacă se puteau identifica de timpuriu indicii privind un potenţial deosebit. Optzeci de ani mai târziu, atât Patricia, cât şi John erau încă în viaţă şi aveau vârsta de nouăzeci şi unu de ani. Ei învinseseră dificultăţile existenţei şi avuseseră parte de o viaţă îndelungată şi sănătoasă. Care era secretul lor? În efortul de a afla acest lucru, am petrecut ultimii douăzeci de ani urmărind situaţia oamenilor incluşi în studiul doctorului Terman şi cercetând de ce unor oameni le merge bine la bătrâneţe, în vreme ce alţii se îmbolnăvesc şi mor prematur. Pe parcurs, am descoperit că multe recomandări obişnuite referitoare la păstrarea sănătăţii sunt nepotrivite sau pur şi simplu greşite. Noi le-am înlocuit cu îndrumări mai precise pentru o viaţă mai îndelungată şi mai sănătoasă. Cei aproximativ 1 500 de băieţi şi fete cu o dotare superioară aleşi de doctorul Terman erau născuţi în jurul anului 1910. Acum, aproape toţi ne-au părăsit. Am examinat când şi cum au murit şi le-am studiat cu atenţie vieţile. Deşi mulţi au murit înainte de a împlini şaptezeci de ani, alţii au îmbătrânit frumos, sănătos şi au ajuns la vârsta senectuţii. În mod surprinzător, cei mai longevivi dintre ei nu au găsit secretul sănătăţii în broccoli, teste medicale, vitamine sau jogging. Ei au fost indivizi cu o anumită constelaţie de obiceiuri şi tipare de viaţă. Personalităţile lor, traiectoriile înregistrate în cariere şi în viaţa lor socială s-au dovedit extrem de relevante cu privire la sănătatea lor pe termen lung, deseori în maniere neaşteptate. Sugestiile obişnuite recomandate celor care doresc să îşi îmbunătăţească starea de sănătate („relaxează-te“, „mănâncă legume“, „slăbeşte“, „căsătoreşte-te“) reprezintă soluţii de păstrare a vieţii pentru unii, dar nu se dovedesc nici eficiente, nici economice pentru mulţi alţii. În realitate, recomandările medicale dau deseori rezultate contrare, făcându-ne să ajungem supraponderali şi stresaţi atunci când trebuie să respectăm ordine specifice. Societatea noastră cheltuieşte enorm pentru îngrijirea sănătăţii, diete la modă, medicamente şi o diversitate de remedii pe termen scurt care ajută într-o oarecare măsură; însă se înregistrează dezamăgitor de puţine efecte asupra sănătăţii pe termen lung şi a longevităţii. Regretata actriţă de comedie Lucille Ball avea propriul secret pentru a rămâne tânără: trăieşte cinstit, mănâncă fără grabă şi minte în legătură cu vârsta.¹ Lucy avea dreptate, dar şi greşea. Traiul cinstit, după cum arată datele noastre, poate fi cu adevărat important, însă mâncatul fără grabă nu are o mare influenţă. Faptul de a minţi în legătură cu vârsta reprezintă într-adevăr o provocare pentru cercetătorii din domeniul sănătăţii, dar noi am descoperit calea de a păcăli orice Lucy din lume ocolind astfel această sursă obişnuită de influenţare părtinitoare a cercetării.