Nu-i așa c-ar fi nemaipomenit să existe un mod de-a alina confuzia și izolarea în care te împing astfel de clipe? N-ar fi minunat să existe o carte cu pierderi clasice de memorie, suferite de-a lungul timpului de oameni iluștri, care să vă reamintească nu numai că există viață și după asemenea momente, ci și capodopere de creat, Premii Nobel de câștigat, poate chiar și aflarea motivului pentru care te afli într-un anumit loc? Printr-un mare noroc, țineți acum în mână tocmai o astfel de carte - 1000 de momente ale uituceniei. 

E un volum indispensabil pentru toți cei incapabili să-și amintească fie numele, fie prenumele persoanei care tocmai i-a răsărit înaintea ochilor, spunând: „Ce bine-mi pare să te văd!“ E cartea pe care o veți lua cu voi peste tot, ca s-o puteți deschide la orice pagină vreți și să vedeți că inclusiv Albert Einstein, Ralph Waldo Emerson,Jimmy Carter și nenumărați alții au trăit lapsusuri mentale pe lângă care ale dumneavoastră par bune de dat uitării.

Dacă și voi, la fel ca mine, ați ajuns la vârsta a doua, primul lucru pe care e bine să-l știți despre pierderile de memorie ar fi: Chiar e vorba despre pierderi de memorie? Mereu mi se pune întrebarea asta și, cu toate că nu-mi amintesc exact ce-am spus, mă bazez pe însemnările mele, care îmi sugerează că răspunsul poate fi „Da“, „Nu“ sau „Poate". Cel mai cunoscut tip de uitare este cel „cu capul în nori". în acest caz, informația nu e codificată cum trebuie în memorie - asta dacă e cât de cât codificată. Să spunem că v-ați rătăcit cheile. Când le-ați lăsat din mână, n-ați dat atenție locului în care le-ați pus, ați fost distrat sau, cum ar spune oamenii de știință, atenția voastră a fost „împărțită". Dar aceste lapsusuri nu sunt tipice vârstei înaintate. Până la urmă, și adolescenții — de altfel, almanahuri ambulante de informații nefolositoare -își pot pierde hainele, una după alta, scoțându-și din minți părinții. La fel de bine potsă stea toată noaptea să învețe pentru o lucrare, pentru ca dimineața să uite absolut tot ce-au memorat, dacă informația n-a fost codificată în minte.