PROLOG

 – E cineva acolo? 

– Alo? Da. Eu sunt. 

– Ah! Lukas. Nu spuneai nimic. O clipă am crezut că… eşti altcineva. 

– Nu, sunt eu. îmi reglam căştile. A fost o dimineaţă încărcată. 

– Da? 

– Da. Chestii plictisitoare. Întruniri ale comitetului. Momentan am rămas cam puţini aici, sus. După o mulţime de redistribuiri. 

– Dar lucrurile s-au liniştit? Nicio revoltă de raportat? 

– Nu, nu. Lucrurile reintră în normal. Dimineaţa, oamenii se trezesc şi se duc la lucru. Noaptea se prăbuşesc în pat, epuizaţi. Săptămâna asta am avut o loterie de proporţii, care-a făcut o mulţime de oameni fericiţi. 

– Asta-i bine. Foarte bine. Cum merge lucrul la severul şase? 

– Bine, mulţumesc. Toate parolele tale funcţionează. Deocamdată sunt acelaşi gen de informaţii. Nu sunt sigur că pricep ce importanţă au. 

– Continuă căutările. Totul e important. Dacă se află acolo, trebuie să existe un motiv. 

– Aşa ziceai şi despre articolele din cărţi. Dar multe dintre ele mi se par aiureli! Mă fac să mă întreb dacă e real ceva din toate astea. – De ce? Ce citeşti? 

– Am ajuns la volumul C. în dimineaţa asta am citit despre o… ciupercă. Stai o clipă! Stai s-o găsesc! Iat-o! Cordyceps. 

– Asta-i o ciupercă? N-am auzit niciodată de ea. 

– Scrie că acţionează cumva asupra creierului de furnică, îl reprogramează ca pe o maşină, o face să se urce în vârful unei plante înainte de a muri… 

– O maşinărie invizibilă care reprogramează creiere? Sunt cât se poate de sigur că articolul ăla n-a fost pus acolo la nimereală. 

– Da? Şi ce vrea să însemne? 

– Înseamnă… înseamnă că nu suntem liberi. Niciunul dintre noi nu este. 

– Ce încurajator! înţeleg de ce mă pune să răspund la telefon în locul ei. 

– Vorbeşti de primarul vostru? De-asta…? N-a mai răspuns ea însăşi de ceva vreme. 

– Nu de-asta. E plecată. Lucrează la ceva. 

– La ce? – Aş prefera să nu-ţi spun. Nu cred că o să-ţi facă plăcere. 

– De ce crezi asta? 

– Pentru că mie nu-mi face plăcere. Am încercat să o conving să renunţe. Dar uneori e cam… încăpăţânată. 

– Dacă o să creeze probleme, ar trebui să ştiu. Sunt aici ca să vă ajut. Pot distrage atenţia celorlalţi… 

– Problema e că… ea n-are încredere în tine. Nici măcar nu crede că eşti întotdeauna aceeaşi persoană. 

– Sunt. Sunt eu. Maşinile îmi deformează vocea. 

– Eu îţi spun doar ce crede ea. 

– Mi-aş dori să-şi schimbe părerea. Eu chiar vreau să vă ajut.

Vezi vol.2 Inceputurile