Este un fapt bine 9tiut ca unii lideri politici, democrati sau dictatori, fiecare o personalitate remarcabila in felul sau, i9i pun amprenta asupra istoriei. Dar ce anume face ca aceste personalitati puternice sa ajunga la putere? Ce anume le faciliteaza sau le restrictioneaza folosirea ' acestei puteri? Ce conditii politice 9i sociale determina tipul de putere pe care il intruchipeaza, ce anume ii ajuta pe liderii autoritari sau democrati sa-9i atraga simpatia maselor? Cat de importanta este personalitatea in sine, atat in dobandirea puterii, cat 9i in exercitarea ei? Televiziunea, social media 9i jurnalismul accentueaza, toate, rolul personalitatii, echivaland-o cu o forta politica esentiala, neingradita, care impune schimbarea prin vointa individuala. Dar oare liderii, oricat de puternici ar par ea, sunt limitati de anumite forte pe care nu le pot controla? Acestea sunt intrebari fundamentale de analiza istorica. 

Dar poate ca exemple recente de leadership oferite de Donald Trump, Vladimir Putin, Xi Jinping, Recep Tayyip Erdogan 9i de alti ,,lideri puternici" le conf era o noua relevanta. ' Am putea spune fara sa gre9im ca vremurile exceptionale produc lideri exceptionali care fac lucruri exceptionale - adesea lucruri teribile. Factorul comun este criza sistemica. Studiile de caz din aceasta carte, ale unor lideri europeni din secolul XX, unii dictatori, altii democrati, sunt - cu o singura exceptie - despre lideri exceptionali, produse ale unor preconditii exceptionale pentru modul in care 9i-au exercitat puterea. Singurul lider analizat aici care nu se incadreaza in ti par, Helmut Kohl, doar a beneficiat de un concurs de imprejurari in momentul in care prabu9irea blocului sovietic i-a oferit ocazia de a unifica Germania. Pana atunci Kohl fusese un lider democratic ca oricare altul. Cazul lui poate demonstreaza ca, in anumite conditii, in absenta unei crize sistemice, liderii politici forteaza un pie schimbarea istorica, din dorinta de a cre9te in ochii electoratului 9i sub presiunea fortelor, mai ample, ale schimbarii sociale sau culturale pe care doar in eel mai bun caz le pot controla partial 9i de care se lasa condu9i rara sa se impotriveasca. Studiile de caz pe care le-am ales se concentreaza tocmai pe faptele exceptionale, lasandu-le deoparte pe cele obi9nuite, chiar daca, uneori, 9i acestea au fost valoroase 9i benefice, ale unor lideri politici europeni din secolul XX, care au introdus schimbari partiale 9i progresive. Analiza unor lideri ,,obi9nuiti", care nu sunt exceptionali, ar fi dus la o alta carte. De aceea a trebuit sa fac o selectie riguroasa. ~i nu vad cum cineva ar putea nega faptul ca cei pe care i-am inclus aici au schimbat in moduri importante - adesea negative - 9i semnificative istoria Europei.