Nu mi-am imaginat când am început să scriu această carte câţi prieteni voi întâlni pe drumul de la idee la publicare. Am avut parte şi de surprize neplăcute, pe care le-am uitat de mult, dar sprijinul de care m-am bucurat a fost ceva la care nu m-am aşteptat defel. Mi-e foarte greu să îi aştern aici, în ordinea importanţei, pentru că mi-e teamă să nu comit vreo nedreptate. De aceea am decis să îi amintesc în ordinea cronologică a desfăşurării evenimentelor, atât cât o pot desluşi. Mai întâi, însă, două mulţumiri speciale. În primul rând, îi mulţumesc lui Cătălin Crudu pentru lupta sa cu intriga cărţii. El a fost, într-un fel, conştiinţa mea cea bună, care nu m-a lăsat să o iau razna şi a controlat la fiecare pas logica desfăşurării acţiunii. În mod natural, felul său cartezian de a gândi l-a făcut responsabil de tot ce ţine de coduri, calcule şi logica formală în această carte. De asemenea, tot el s-a ocupat de acordul fin de după finalizarea manuscrisului. Într-un anume sens, e coautor al Bibliei pierdute. Tot în primul rând, îi sunt recunoscător lui Dan Boicu, om de afaceri vizionar şi prieten drag, pentru implicarea în promovarea cărţii. I-am promis că nu spun mai mult, aşa că o sămi respect promisiunea. Ideea cărţii mi-a venit în timpul unei petreceri a fermecătoarei Giuliana Boicu. După cât se pare, atât ea, cât şi soţul ei sunt naşii acestei cărţi. Primii cărora le-am povestit-o, Cristina Crudu şi Remus Crudu, m-au ascultat ore în şir la o terasă de la marginea Timişoarei şi nu s-au uitat la mine în felul acela ciudat la care cineva se poate aştepta când expune un plan enorm, aşa cum am făcut-o eu. Remus, care, alături de fratele său Cătălin, îmi este prieten, iată, de patruzeci de ani! – nu ştiu nici măcar să mai cunosc pe cineva de atâta amar de vreme, darămite să fim prieteni – a fost primul şi cel mai serios, să-i zic aşa, cititor al manuscrisului complet. Mai mult, când l-am rugat să îmi spună ce nu îi place, mai ales, la carte, mi-a spus că nu poate să o analizeze în felul ăsta şi că i se pare perfectă. Ca să mă convingă, a mai citit-o o dată, repede, înainte ca altcineva să apuce să pună mâna pe ea. Este cea mai mare dovadă de prietenie adevărată pe care amtrăit-o vreodată. Şi nu am cuvinte să spun cât a însemnat pentru mine. Le mulţumesc de asemenea primilor mei cititori – Maria Iordache, al cărei spirit neobosit şi inteligenţa pătrunzătoare m-au ajutat mult în definitivarea poveştii, Mihaelei şi lui Ciprian Teleman, al căror sprijin constant şi calda prietenie au fost şi sunt nepreţuite pentru mine. Lor le datorez şi că am ajuns cu cartea la RAO. De asemenea, au citit-o şi miau spus părerile lor sincere Ioana Crudu, Mihaela şi Dan Frăţilă, Voicu Simedrea şi Cosmin Alexandru. Îi mulţumesc lui Adrian Mădărăsan pentru întreaga susţinere. Părerile lor au făcut, sper, cartea mai bună. Mulţumesc întregii echipe de la RAO pentru felul în care m-au primit, pentru munca teribilă pe care au făcut-o şi, mai ales, pentru răbdarea şi înţelegerea de care au dat dovadă. Adrian Moldovan şi Răzvan Sabie mi-au oferit cu generozitate susţinere tehnică şi financiară pentru realizarea celor două trailere, despre care cred că sunt senzaţionale, aşa cum nicio carte din România nu a avut vreodată. A lucrat la ele nopţi în şir Răzvan Stanciu, un tânăr cum n-am mai văzut de mult. Atât de serios, atât de dedicat şi atât de inteligent. Muzica pentru primul trailer îi aparţine prietenului meu Dan Rusu, iar cea pentru cel de-al doilea, colosului într-ale muzicii care este Ilie Stepan. Pentru toţi aceştia, mulţumirile nu vor fi niciodată suficiente. De asemenea, mulţumirile şi recunoştinţa mea se duc spre Lucian Trofin şi Marius Chiriac, altfel de oameni de afaceri decât cei cu care suntem, în general, obişnuiţi şi spre echipa de la „The Marketing House” care s-a ocupat de o mare parte din promovare. Lui Alexandru Aivănoaiei, Marei Şerbănescu şi Corneliei Stancu. Şi, bineînţeles, celor de la „Friends” – lui Sorin Trâncă şi lui Bojan Spasic şi celorlalţi pentru ideile excelente şi pentru dedicare. Din păcate pentru ei, munca lor abia acum începe. Milioane de mulţumiri incredibilei Jean Harris, traducătoarea mea pentru piaţa americană, care a tradus parcă o carte mai bună decât am scris eu. Şi susţinătorilor mei americani, Simona Epuran, Catherine Melissa Park şi Calvin Moore, toţi trei universitari respectabili de la universităţi mari şi pe care nu ştiu ce i-a apucat să se îndrăgostească în halul în care au făcut-o de cartea mea. De asemenea, mulţumiri speciale susţinătorilor mei aprigi Corina şi Cosmin Hogea. Şi tuturor celor pe care i-am omis mai sus. Ei vor dăinui.