Nici tradiţia familiei, nici primele manifestări ale aptitudinilor şi înclinaţiilor sale nu lăsau să se întrevadă că cel mai mic dintre cei şapte copii ai cunoscutului om de afaceri vienez Karl Wittgenstein se va consacra cercetării filozofice, şi anume în una din formele ei cele mai austere. Bunicul lui Ludwig, Hermann Christian Wittgenstein, evreu german botezat, a fost un comerciant energic şi inventiv. El a reuşit să adune o avere considerabilă şi să înalţe mult statutul social al familiei lui. Fiul său, Karl, tatăl lui Ludwig, a devenit unul din cei mai de seamă industriaşi ai imperiului austro-ungar, un magnat al oţelului, pe care presa internaţională 1-a numit, atunci cînd a încetat din viaţă în 1913, "un Carnegie al Austriei" . Mama, Leopoldine, s-a bucurat de o educaţie artistică îngrijită şi a făcut, împreună cu soţul ei, din impozanta casă a familiei, situată pe Alleegasse (astăzi Argentinierstrasse) un loc închinat culturii muzicale, atît de înfloritoare de altfel în Viena sfîrşitului secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Serile muzicale din casa familiei Wittgenstein cîştigau în strălucire prin participarea unor personalităţi ca marele violonist Joseph Joachim, bătrînul Johannes Brahms, tînărul Gustav Mahler, dirijorul Bruno Walter sau violoncelistul Pablo Casals. Mişcarea avangardistă Secesiunea, o mişcare inspirată şi condusă de pictorul vienez Gustav Klimt, s-a bucurat de asemenea de sprijinul şi ocrotirea lui Karl Wittgcnstein. Palatul său adăpostea o impresionantă colecţie de pictură de a cărei completare şi îngrijire se ocupa în timpul liber, împrcun�1 cu sora cea mai vîrstnică a lui Ludwig, Hcrmine. Activitlţilc practice şi preocupările artistice constituiau, prin urmare, tradiţia familiei. Ludwig, ca şi fra ţii săi mai vÎrstnici, părea destinat să aleagă Între ele. ( Unul din fraţi, Hans, care şi-a pus capăt vieţii în anii tineri, era considerat un geniu muzical. Paul, cu doi ani mai în vîrstă decît Ludwig, debutase ca pianist concertist în 1913. În primele luni ale războiului mondial el şi-a pierdut braţul drept pe frontul de Est. Talentul şi voinţa lui excepţională i-au permis însă să învingă vitregia sorţii. Richard Strauss, Mauricc Ravel şi alţi compozitori cunoscuţi au scris, la cererea lui, bucăţi pentru mîna stîngă şi Paul Wittgcnstein şi-a continuat cu mare succes cariera de interpret.) Ludwig, născut în 1 889, în acelaşi an cu Martin Heidegger, nu a dat în anii copilăriei şi ai adolescenţei semne ale unor înzestrări ieşite din comun. Totul părea să indice că tocmai el va da curs dorinţei tatălui ca fiii să se consacre unor activităţi practice care îmbină i nteresul tehnic cu cel comercial. Spre deosebire de fratele său Paul, care era atras de flori şi animale, copilului Ludwig îi plăcea să lucreze în atel ier. (El şi-a păstrat toată viaţa interesul pentru maşini şi priceperea în chestiuni tehnice.) Capacităţile sale intelectuale păreau să fie însă mediocrc. Studiind în primii ani acasă, cu p rofesori particulari, el nu a atins nivelul de cunoştinţe necesar, îndeosebi la limbile clasice, pentru a putea fi înscris la unul din liceele Vienei. Din toamna anului 1903, Ludwig a frecventat Liceul real din Linz, o şcoală în care centrul de greutate al pregătirii îl reprezentau ştiinţele naturii şi disciplinele tehnice. (Şcoala a fost frecventată în acelaşi timp, într-o altă clasă, de Adolf Hitler, fapt de la care au pornit, în anii din urmă, scenarii fanteziste.)