O operă vastă şi aproape 60 de ani de activitate academică prodigioasă, iată bilanţul vieţii lui Eric Voegelin (1901-1985) - autor insuficient cunoscut în cultura română. Va fi imposibil să rezumăm aici un efort de reflecţie şi cercetare titanic, desfăşurat pe durata a mai bine de jumătate de secol. Vastitatea câmpului de interes şi adâncimea investigaţiilor lui Eric Voegelin solicită competenţe multidisciplinare. Adunate si editate de Universitatea din Missouri, scrierile sale însumează 34 de volume consistente; dar nu întinderea operei reprezintă principala problemă. 

Complexitatea teoretică a proiectului său, caracterul său policentric şi multidimensional, densitatea conceptuală, erudiţia istorică şi forţa impresionantă a inteligenţei voegeliniene, capabilă să topească într-o sinteză originală date eterogene din istoria ideilor si istoria civilizaţiilor, fac dificilă orice între- > > 7 prindere exegetică. Inevitabil, tematizarea operei lui Eric Voegelin se va concentra pe unul dintre aspectele principale ale lucrărilor sale, amputînd astfel o totalitate prodigioasă. 

Ar fi de remarcat în primul rând cvasianonimatul în care Eric Voegelin se află pentru publicul francofon sau român. Un reper inconturnabil pentru filozofia politică din America de Nord, el a fost plasat într-un con de umbră în ţări cu alte tradiţii culturale. 

Cunoscute doar unui număr mic de iniţiaţi1 , ideile lui Voegelin rămân deocamdată o pată albă pe harta dezbaterilor academice din spaţiul românesc. Opera voegeliniană face imposibilă disocierea netă dintre biografie şi bibliografie. De altfel, pentru filozoful german, ideile şi simbolurile nu pot fi separate de experienţele lor originare, iar conceptul de „istorie a ideilor" riscă să falsifice structura realităţii şi nu ajută la iluminarea ei. Reflecţia gânditorului însoteste si îsi are rădăcinile în constiinta martorului.

 Petrecută în contextul istoric şi politic al secolului X X, viaţa lui Eric Voegelin a fost marcată de experienţa a două războaie mondiale, de nebunia regimurilor totalitare şi de spectrul distrugerii totale a civilizaţiei occidentale în timpul războiului rece. Apetitul pentru autodistrugere al umanităţii părea